Compania Naţională “Administraţia Canalelor Navigabile” (CN ACN) a sărbătorit, ieri, trei decenii de când a intrat în exploatare Canalul Dunăre - Marea Neagră (CDMN), după o muncă titanică depusă de angajaţi, militari şi deţinuţi politici. Cu acest prilej, 79 de persoane care au lucrat la CDMN au primit diplome de merit de la conducerea CN ACN, în cadrul unei ceremonii organizate în faţa sediului companiei. „Suntem în faţa celei mai mari construcţii din istoria ţării noastre. Imaginat şi abandonat, reproiectat între 1973 şi 1975, Canalul Dunăre - Marea Neagră împlineşte 30 de ani. Au lucrat la acest canal peste 1.000 de ingineri, au fost peste 35.000 de proiecte reluate şi refăcute. Canalul Dunăre - Marea Neagră este poarta între Dunăre şi Mare”, a declarat, în cadrul ceremoniei, directorul companiei CN ACN, Daniel Georgescu. La festivitate a fost prezent şi un invitat special, Constantin Avădanei, de 87 de ani, proiectantul CDMN. În baston şi cu pălăria în mână, ing. Avădanei a povestit cât de mult s-a muncit la acest proiect. „Pe 9 iulie 1973 am primit sarcina de a-l proiecta şi tot atunci m-am apucat de treabă, iniţial cu 182 de ingineri şi tehnicieni ai Institutului de Proiectări Transporturi Auto, Navale şi Aeriene. În final, după doi ani, am ajuns la 215 ingineri şi tehnicieni şi am elaborat până la final 33.000 de proiecte pentru realizarea lucrărilor. Când au început lucrările, trei zile pe săptămână eram prezent aici, să asist la execuţia lor, şi am avut acest program până în mai 1984, când a fost deschis navigaţiei”, a spus Avădanei. El a precizat că lucrarea realizată a avut un grad de mecanizare de 98%, foarte ridicat la vremea respectivă. „Pe un tronson au lucrat două brigăzi de militari, pe tronsonul până la Basarabi, iar de la Basarabi lucrările au fost executate numai de formaţiuni civile având în componenţa lor patru grupuri de şantiere. Unul dintre aceste grupuri a lucrat cu militarii pentru a-i îndruma şi a le arăta ce trebuie făcut. Au fost excavate 301 milioane metri cubi de pământ, din care 294 milioane metri cubi reprezentau excavaţiile pentru canalul propriu-zis, iar restul - pentru lucrările adiacente canalului”, a explicat proiectantul Canalului. El a primit din partea lui Daniel Georgescu o plachetă care marchează împlinirea a 30 de ani de la inaugurarea CDMN. Această distincţie a fost acordată şi reprezentanţilor autorităţilor locale. La eveniment a fost prezent şi senatorul PSD şi chestorul Senatului, Nicolae Moga, care a participat şi el la lucrările Canalului din acea perioadă. El a povestit că, pe când era şef de lot la o firmă şi lucra la podul de lângă Canal, a venit în vizită primul-ministru de la acea vreme, Constantin Dăscălescu, care a cerut să se finalizeze lucrările la pod mai repede decât era prevăzut în proiect. „Constructorii au explicat că nu se poate, din motive tehnice, întrucât are peste 60 metri înălţime. Atunci el a spus că nu trebuie să facă podul mai înalt decât cel de la San Francisco şi a dat indicaţii să-l taie de la jumătate, pentru a-l realiza mai repede. Una peste alta, aici a lucrat tot poporul român şi acest coridor gândit de proiectanţi are o importanţă majoră, întrucât leagă Europa Centrală de Marea Neagră”, a spus Moga.

CONSTRUIT CU SACRIFICII Canalul are o lungime de aproape 100 de km şi leagă Cernavodă de Portul Constanţa. Ruta mărfurilor de la Marea Neagră până la porturile dunărene din Europa Centrală s-a scurtat cu 400 de kilometri. Construcţia CDMN a început în 1949, dar lucrările au fost sistate în 1955. S-au reluat 20 de ani mai târziu, din ambiţiile lui Nicolae Ceauşescu. Supranumit „Magistrala Albastră”, el a fost inaugurat cu mare fast în mai 1984. „Inaugurarea a avut loc tot pe acest platou şi a fost atât de multă lume încât nu s-a mai putut circula cu maşini către Constanţa şi toată lumea a plecat pe jos. La eveniment au participat peste 300 de cadre din Poliţie şi Jandarmerie, dându-ne un mare ajutor şi judeţele limitrofe”, a povestit colonelul în rezervă Marin Constantin, şef al Poliţiei municipiului Constanţa la acea vreme. Marea realizare comunistă, prezentată cu mult fast, ascunde, însă, un adevăr crud. În anii stalinismului, aici au fost trimişi la muncă forţată deţinuţi politici, care lucrau în condiţii mizerabile şi peste 12 ore pe zi. De altfel, 14 colonii de muncă forţată au fost înfiinţate de-a lungul Canalului. În prima etapă a lucrărilor, până în 1955, peste 100.000 de deţinuţi au fost aduşi la Canal, pentru reeducare prin muncă forţată. Nici astăzi nu este cunoscut numărul exact al celor care şi-au pierdut viaţa pe acele şantiere. Colonelul în rezervă Alexandru Gheorghe, şef la Poliţia Medgidia în urmă cu 30 de ani, şi-a amintit că, la începutul lucrărilor, condiţiile de muncă erau foarte grele. „Tot şantierul cu oameni şi maşini era improvizat. Abia după 1965, când au fost detaşaţi oameni pe tronsoane, iar au revenit lucrurile la normal”, a spus Gheorghe. La rândul său, Iosif Foldiack, fost muncitor la Canal, a spus că, deşi munca a fost foarte grea, a uitat atunci când a fost finalizat. „Muncile erau grele, dar am trecut peste tot. De regulă munceam câte opt ore, distribuiam materiale, dar mai stăteam şi peste program”, a spus Iosif Foldiack.

Proiecte de viitor

Georgescu a declarat ieri că are în vedere mai multe proiecte. Primul se referă la continuarea lucrărilor Canalului Dunăre - Bucureşti, proiect început în perioada comunistă şi abandonat după 1990. „Lucrările la el sunt relizate în proporţie de 75%. Albia acestui canal există, mai trebuie puse baraje şi diguri. Sper să găsim fondurile necesare să putem să demarăm acest proiect. După ultimele calcule făcute, suma necesară reprezenta bugetul Primăriei Capitalei pe un an de zile, adică 1,8 miliarde de euro”, a spus directorul ACN. Cel de-al doilea proiect are în vedere realizarea unei ecluze care să unească lacul Siutghiol şi Marea Neagră, aceasta urmând să fie făcută în zona Mamaia Sat. Georgescu a spus că valoarea investiţiei s-ar ridica la aproximativ şase milioane de euro, urmând să fie găsită sursa de finanţare, o posibilitate în acest sens reprezentând-o fondurile europene.