Cercetătorii americani au realizat două noi tipuri de materiale care reflectă lumina în mod diferit, ceea ce aduce mai aproape de realitate dispozitivul supranumit pelerina invizibilităţii. Unul dintre materiale foloseşte o plasă din straturi metalice care reflectă în sens invers direcţia luminii, în timp ce al doilea foloseşte fire minuscule de argint. Componenţa ambelor materiale poate fi analizată la scară nanometrică. Ambele creaţii ale oamenilor de ştiinţă sînt numite metamateriale, structuri realizate artificial, care au proprietăţi ce nu se întîlnesc în natură, cum ar fi indicele de refracţie negativ.

Două echipe au lucrat separat la elaborarea materialelor, sub conducerea lui Xiang Zhang de la Centrul de Inginerie şi Ştiinţă Nanometrică din cadrul Universităţii Berkley din California. Cele două echipe au beneficiat de finanţare din partea Guvernului american. Fiecare dintre noile materiale are proprietăţi de reflectare a luminii în valuri de lungime limitată, astfel încît nimeni nu le poate utiliza pentru a ascunde clădiri, de sateliţi. Una dintre echipe a realizat un material care influenţează lumina din apropierea spectrului vizibil, într-o regiune folosită în cadrul fibrelor optice. În materialele naturale, indexul de refracţie, care măsoară modul în care lumina acţionează într-un mediu, este pozitiv. Atunci cînd vezi un peşte în apă, acesta va apărea în faţa poziţiei în care se află de fapt. Dacă pui un băţ în apă, acesta pare să se îndoaie, aceste iluzii fiind provocate de modul în care lumina se reflectă atunci cînd se mişcă între apă şi aer. Refracţia negativă obţinută de echipele de la Berkeley este diferită. Pentru ca un metamaterial să producă o refracţie negativă, acesta trebuie să includă structural o toleranţă mai mică decît radiaţiile electromagnetice utilizate. Acest lucru a fost realizat prin folosirea microundelor, în 2006, de către David Smith de la Universitatea Duke din Carolina de Nord şi John Pendry de la Imperial College din Londra. În cazul luminii vizibile, situaţia se complică. Unele grupuri au realizat refracţia acestei lumini prin straturi foarte subţiri de materiale specifice, de grosimea unui atom, însă acestea nu erau practice pentru a se lucra cu ele şi absorbeau o mare parte din lumina direcţionată către ele. Cercetătorii americani au îngroşat aceste materiale, fiind folosite straturi de argint şi de metal dielectric, suprapuse şi apoi perforate. Acest material a fost plasă de peşte.

Cealaltă echipă a folosit nanofire de metal oxidat şi argint prelucrat în cadrul unui oxid de aluminiu poros, amplasînd aceste fire la distanţă unele de altele, distanţa fiind însă mai mică decît lungimea de undă a luminii vizibile. Acest tip de material reflectă lumina vizibilă. Aplicaţia imediată a noilor tipuri de materiale poate fi apariţia de dispozitive optice superioare, cum ar fi microscoapele capabile să observe virusurile vii. Disimularea de obiecte poate fi unul dintre modurile în care acest material ar putea fi folosit pe viitor. Va trebui să se înfăşoare orice vrem să ascundem într-un astfel de material, care va refracta lumina din jur.