Perspectiva deschiderii, în premieră, în ţara oii Mioriţa (care în copilărie a avut boala vacii nebune!) a camerelor de injectare controlată pentru drogaţii noştri, dar şi olandezi sau de-aiurea, care ne vizitează patria, este în măsură să umple de speranţă pacientul român, nu numai pe cel englez, din filmul cu pricina. Pentru că ce poate fi mai frumos şi sănătos decât un cadru septic, spitalicesc, bine dotat, cu seringi sterile, încălzit şi cu closet ca o farmacie, în care să-ţi tragi în venă şi să faci nani după aia, pe banii statului?! Lucrurile sună atât de promiţător încât nu văd de ce, în loc de o operaţie importantă, pe care n-ai bani s-o faci într-o clinică particulară, să-ţi cumperi o doză injectabilă, mult mai ieftină ca o şpagă la doctor? ?i să mergi la camera de drogare, finanţată de la buget, pentru o anestezie de vis, făcută cu simţ de răspundere. Lucrurile vor fi atât de bine puse la punct încât riscurile medicale sunt mai mici decât, să zicem, fractura în urma căruia un puşti a murit, în România, nu foarte demult: spaţiile respective vor beneficia de asistenţă medicală, nu cumva mititelul sau duduia în cauză, găuriţi în încheietura cotului, să facă overdose şi ”să dea cu roţile-n sus”! Grija e aşa de UE-mpachetată (câteva ONG-uri se vor umple iar de bani, pe fonduri europene), încât se va acorda şi consiliere medicală, mai multă decât primeşte un bolnav cronic, cu care medicul specialist n-are nici chef, nici timp să stea de vorbă mai mult de două minute, că şi-ncep să ţipe ceilalţi, de la coadă. Dacă ţi se face rău, cu seringa de heroină înfiptă-n jugulară, va fi imediat cineva de faţă să te resusciteze - nu ca-n camerele de gardă şi urgenţă, unde zaci şi câte o juma de oră, până să te bage cineva în seamă. Am păţit-o personal, când am dus pe cineva în Urgenţă, iar respectivii au aşteptat un ceas, să vadă în timp ce se-ntîmplă: e blocaj renal, extra-uterină, criză lombară sau cancer de colon în fază terminală?!? Nu va fi cazul aici, unde specialiştii noştri şcoliţi în Olanda vor şti să deosebească imediat un sevraj de-o banală supradoză.

Problemele ar putea apărea doar atunci când românul din noi (ei) îşi va da seama că şi seringile respective sunt bune de furat, nu numai alea din spitalele obişnuite. Ca şi restul aparaturii, dotării, de ce nu, inclusiv mobilerul! Iar medicamentele de substituţie, cum e metadona, pot fi şi ele tranzacţionate ilicit, la fel de bine, dacă sunt sustrase în cantităţi suficiente. Prin urmare, camerele respective de injectare vor dispărea destul de repede. Deci, niciun pericol!