Recentul scandal provocat de senatorul independent (fost UNPR) Liviu Câmpan imediat după moţiunea de cenzură, care a dezvăluit ce oferte politice i-a făcut Emil Boc pentru a se abţine de la vot, deşi este contrazis vehement de purtătorul de cuvânt al guvernului, le-a reamintit tuturor celor care se prefăceau că uitaseră maladia cea mai gravă de care suferă aproape întreaga clasă politică autohtonă, cu doar câteva fericite, dar foarte rare, excepţii morale.

Pe lângă incompetenţă şi iresponsabilitate, pe lângă demagogie sau corupţie, cei mai mulţi politicieni români contemporani suferă de boala psihologică a ipocriziei, fie că una spun şi alta fac, fie că vor să pară ceea ce nu sunt de fapt! Începând cu Traian Băsescu însuşi, fiindcă peştele de la cap se împute, pardon de expresie, care doreşte să întruchipeze imaginea \"democratului absolut\" ce se află întotdeauna de \"partea poporului\", cu toate că nu este decât un dictator balcanic, un fel de \"mic Putin\", aşa cum povestesc azi unii marinari că era şi pe vremea când avea funcţia de comandant de navă, şi până la cine doriţi voi să ajungem în eşaloanele inferioare ale scenei publice, aproape toţi sunt o apă şi-un pământ, vorba proverbului...

Când îl acuzi pe Boc, acesta dă vina pe Ponta, când este criticat Crin Antonescu, liderul liberal dă vina pe PDL, când presa o ia peste picior pe Elena Udrea, vinovaţi sunt mogulii, când parlamentarii coaliţiei de guvernare sunt arătaţi cu degetul că au votat greşit, premierul acuză secretarii de stat ce nu au ţinut legătura cu liderii de grupuri din parlament şi aşa mai departe, la nesfârşit. Acest veritabil \"aruncat al pisicii\" de la unul la altul demonstrează că toţi se aseamănă şi că transferul reciproc de vinovăţie se face după principiul \"cine zice, ăla e\"!

Consecinţele publice ale unor evenimente precum dezvăluirea parlamentarului Câmpan nici nu ar mai merita o analiză meticuloasă din partea ziariştilor, ci mai curând efortul unei generalizări de principiu care să arate oamenilor care sunt \"mecanismele universale\" după care funcţionează ipocrizia celei mai mari părţi a sistemului politic românesc. Din acest punct de vedere, o celebră zicală autohtonă ar putea fi parafrazată astfel: \"spune-mi pe cine vrei să acuzi, ca să ştiu cine eşti de fapt\"... Să-nfloriţi, deşi vin brumele!