Un studiu realizat de o echipă de cercetători americani a ajuns la concluzia că lipsa de vitamina D este asociată maladiei Parkinson. Studiul nu a stabilit însă dacă deficitul este o cauză sau un rezultat al acestei boli. Numai în Marea Britanie, anual, aproximativ 10.000 de persoane sînt diagnosticate cu maladia Parkinson, o boală ce afectează celulele nervoase situate în cîteva zone ale creierului, în special în cele care coordonează mişcările. Cele mai obişnuite simptome sînt tremuratul membrelor, rigiditatea corpului şi lentoarea mişcărilor.

Cercetătorii americani de la Şcoala de Medicină din cadrul Universităţii Emory din Atlanta, Georgia, au dorit să afle maladiile Parkinson şi Alzheimer, specifice persoanelor înaintate în vîrstă, prezintă o legătură cu deficitul de vitamina D. Cercetătorii au descoperit că numărul persoanelor cu un nivel scăzut de vitamina D în sînge este mai mare în rîndul pacienţilor care suferă de Parkinson decît în cel al indivizilor care nu suferă de această boală. Partea din creier afectată de această maladie este foarte sensibilă la vitamina D, fapt care sugerează că această vitamină are un rol important în această zonă.

Cea mai mare parte a vitaminei D se sintetizează cînd pielea este expusă la soare. Persoanele suferind de Parkinson nu ies afară din casă şi, în consecinţă, au o expunere foarte redusă la soare, din acest motiv nivelul lor de vitamina D fiind foarte redus. Capacitatea corpului de a sintetiza vitamina D folosind razele ultraviolete ale soarelui scade odată cu vîrsta, ceea ce face ca maladia Parkinson să fie considerată o boală a oamenilor în vîrstă. Rezultatele studiului american sînt uimitoare, deoarece grupul analizat provenea dintr-o regiune însorită din sudul SUA, unde lipsa vitaminei D nu ar fi trebuit să reprezinte o problemă.