În ciuda faptului că valoarea şi durata de acordare a indemnizaţiei diferă de la o ţară la alta, în funcţie de nivelul demografic al acesteia, premierul Emil Boc a declarat că intenţionează să modifice sistemul de indemnizaţii pentru creşterea copilului în vederea alinierii la standardele internaţionale. Nu se ştie însă la care dintre standardele internaţionale, având în vedere că nu există valori universal valabile în acest caz. Numai în UE sunt cel puţin şapte sisteme diferite. Premierul Emil Boc a declarat în Parlament că Executivul vrea să regândească indemnizaţia pentru creşterea copilului „în ideea alinierii lor la standardele internaţionale, adică trebuie şi România să plătească ceea ce îşi permite şi Europa să plătească”. Potrivit consilierului premierului Emil Boc, Andreea Paul Vass, premierul a dispus să se întrunească un grup de lucru interministerial condus de Ministerul Muncii care să propună un nou Cod de Asistenţă Socială „pus pe baze mai corecte, în favoarea persoanelor cu adevărat vulnerabile şi să curăţăm abuzurile din sistem”. Ea nu a vrut însă să spună ce anume vor schimba guvernanţii: sumele, perioada de acordare sau ambele. De la 1 iulie, mamele din România au rămas fără 15% din indemnizaţia pentru creşterea copilului. Până la acea dată mamele primeau 85% din media veniturilor pe ultimul an, venituri din care li se opresc impozite şi taxe tocmai în acest scop. Mamele pot primi această indemnizaţie pentru o perioadă de maxim doi ani.

INDEMNIZAŢII EUROPENE. În 12 din cele 27 de state membre ale UE, inclusiv în România, cuantumul indemnizaţiei variază în funcţie de vârsta copilului, de veniturile realizate de părinţi şi chiar de tipul de contract de muncă avut de părinte. În Belgia, mamele stau acasă între 3 şi 6 luni. În această ţară, indemnizaţia pentru mame se acordă în funcţie de perioada de activitate profesională. Cuantumul poate fi cuprins între 342 şi 685 de euro. În Franţa, cuantumul total al indemnizaţiei este de aproximativ 530 de euro. Cuantumul parţial este de 403 euro în cazul unei actitivăţi cu jumătate de normă. În Austria, orice mamă, indiferent că a muncit sau nu, primeşte aproximativ 15 euro pe zi, până când copilul împlineşte doi ani şi jumătate. În cazul gemenilor, se acordă încă 50%. În Bulgaria, indemnizaţia se acordă pe o perioadă de doi ani. Pentru primii trei copii, ajutorul este de 123 de euro pe lună. În Cehia, alocaţia parentală se suportă din taxe. Dacă mama decide să stea acasă cu copilul, statul îi dă, timp de doi ani, 425 de euro pe lună. Dacă însă tatăl este cel care îngrijeşte copilul, ajutorul se acordă timp de trei ani şi este de 283 de euro pe lună. Danezii, în schimb, acordă indemnizaţie până când copilul împlineşte nouă ani. Suma este fixă, 1006 euro pe an sau, altfel spus, 83 de euro pe lună. Statul plăteşte însă indemnizaţia de creşterea copilului până când acesta împlineşte nouă ani.

„DUPĂ NOI POTOPUL”. Eurodeputatul PSD Rovana Plumb, membră a Comisiei pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale a Parlamentului European, condamnă logica „după noi, potopul” a administraţiei Băsescu-Boc. „Ceea ce face actuala administraţie Băsescu-Boc este o distrugere a securităţii sociale. După ce au demonizat pensionarii care au muncit o viaţă portretizându-i ca omul gras, acum executivul îşi bate joc şi de viitorul României, vizând reforma indemnizaţiei de creştere a copiilor”, a declarat Rovana Plumb. În opinia europarlamentarului PSD, este „un moment de ipocrizie incredibilă a guvernanţilor: pe de o parte ei invocă demografia ca una din cauzele nesustenabilităţii sistemului de pensii, iar în acelaşi timp, se intenţionează tăierea indemnizaţiilor pentru copii”. „Cum poţi stimula demografia, dacă îţi baţi joc de copii şi părinţi?”, a atras atenţia Rovana Plumb, precizând că din cauza crizei economice numărul copiilor săraci din România a ajuns la 350.000, iar rata abandonului şcolar s-a triplat. La rândul său, preşedintele PIN, Lavinia Şandru, a declarat că premierul va reduce indemnizaţia pentru creşterea copilului „doar peste cadavrul” său.