Mănăstirile, ultimul refugiu pentru victimele traficului de persoane

Nu ai găsit subiectul dorit?
Foloseşte căutarea ...

Mănăstirile, ultimul refugiu pentru victimele traficului de persoane

Eveniment 29 Martie 2008 / 00:00 1948 accesări

De-a lungul celor 18 ani de democraţie şi tranziţie către economia de piaţă, România a reuşit să impresioneze întreaga lume prin amploarea aşa-numitei „sclavii a secolului XXI”. Prin ridicarea vizelor în spaţiul Schengen şi libera circulaţie în spaţiul comunitar, mii de femei şi copii din România au luat calea Occidentului în operaţiunile de trafic de persoane. Fenomenul a devenit atît de îngrijorător, încît specialiştii l-au plasat pe locul al treilea la nivel mondial în domeniul infracţionalităţii, după traficul de arme şi cel de droguri. Pentru a veni în sprijinul victimelor acestui flagel al societăţii contemporane, Agenţia Naţională Împotriva Traficului de Persoane (ANTIP) a cerut sprijinul Bisericii Ortodoxe Române în vederea găzduirii şi îngrijirii victimelor traficulului de persoane. „Biserica ne poate oferi adăposturile de care avem nevoie pentru victime. În mănăstiri se pot aranja uşor astfel de adăposturi, care trebuie să existe la aproape fiecare mănăstire din ţară”, a declarat preşedintele ANTIP, Dumitru Licsandru. El consideră că Biserica este cel mai important “vector” pentru mesaje de prevenire, în special în mediul rural, unde preoţii se bucură de maximum de credibilitate. “În acest an, din 250 de victime, avem 150 de victime traficate pentru muncă forţată şi 70 de victime traficate pentru exploatare sexuală. La exploatarea sexuală sînt înregistrate tinere cu vîrste cuprinse între 17 şi 21 de ani, iar la exploatarea prin muncă sînt bărbaţi de 30 - 35 de ani, care trebuie să fie convinşi să fie asistaţi pentru că nu consideră demn să se ştie că au fost exploataţi”, a explicat Licsandru. Cum traficul de persoane lezează înainte de toate demnitatea umană, reprezentanţii Arhiepiscopiei Tomisului văd în această colaborare o mînă întinsă victimelor în încercarea acestora de a se reîntoarce la credinţă. “Sîntem foarte receptivi la ajutorarea celor aflaţi în suferinţă, în funcţie de puterile şi capacităţile noastre, în a le oferi adăpost în mănăstirile de pe teritoriul Dobrogei. Chiar dacă nu pot rămîne definitiv în lăcaşurile de cult, oamenii îşi pot regăsi liniştea sufletească, astfel că persoanele care vor alege să vină la noi vor primi şi asistenţă duhovnicească”, a declarat Vicarul Arhiepiscopiei Tomisului, părintele-arhimandrit Andrei Tudor. Înaltul ierarh a adăugat că multe din mănăstirile constănţene au experienţa lucrului cu persoanele dependente de droguri şi alcool, astfel că această colaborare nu poate decît să evidenţieze încă o dată rolul social al Bisericii.



12