Dietă modificată. Un studiu realizat de cercetătorii Universităţii Purdue sugerează că anumite dereglări comportamentale şi psihice, începând de la tricotilomanie (boala care te face să îţi smulgi compulsiv părul din cap, suviţă cu suviţă) şi până la sindromul Tourette, ar fi în mod semnificativ influenţate de dietă. Cercetătorii americani au intenţionat să examineze comportamentul unor şoareci predispuşi genetic să dezvolte o dereglare similară tricotilomaniei. În creierul acestor şoareci, activitatea serotoninergică este destul de scăzută, de aceea s-a bănuit că prin creşterea nivelului acestui neurotransmiţător se va reuşi să se trateze dereglarea. În acest scop, însă, cercetătorii nu le-au administrat medicamente, ci s-au gândit să le crească nivelurile cerebrale de serotonină prin intermediul dietei. Serotonina este sintetizată din triptofan, un aminoacid care trece bariera hemato-encefalică cu destulă dificultate, “dezorientat” de alţi aminoacizi capabili să ajungă la creier mai uşor. Pentru remedierea acestui obstacol, dieta şoarecilor a fost modificată prin creşterea semnificativă a nivelurilor de zaharuri simple şi de triptofan. Zaharurile stimulează activitatea insulinei, într-un proces care face celulele musculare să absoarbă cantităţi mai mari din alţi aminoacizi, oferind astfel triptofanului şanse mai mari de a ajunge la creier. S-a observat că deşi activitatea serotoninergică s-a dublat în urma adoptării noii diete, starea şoarecilor s-a înrăutăţit foarte tare. Ca atare, într-un al doilea experiment, şoarecii au fost împărţiţi în trei grupuri: cei cu un comportament normal, cei care dădeau doar semne uşoare de tricotilomanie şi cei afectaţi sever de această boală. Trei sferturi dintre şoarecii ce păreau perfect sănătoşi au dezvoltat dereglarea după 12 săptămâni de dietă. Este posibil ca răspândirea mare a acestui tip de dereglări în SUA să aibă ca explicaţie creşterea nivelului de zaharuri simple în dieta americanilor.

Minte sănătoasă în corp sănătos. Potrivit unui studiu recent, kilogramele în plus compromit funcţiile cognitive şi declanşează o dereglare ce ne face să mâncăm mai mult. Obezitatea are efecte negative asupra dimensiunilor creierului, alterând funcţionarea acelor zone care guvernează comportamentul alimentar. Potrivit cercetătorilor Şcolii de Medicină de la New York, pe lângă faptul că este corelată unui risc crescut de diabet de tip 2, o boală care în sine compromite funcţiile cognitive, obezitatea determină şi o dereglare care le face pe persoanele afectate să mănâce tot mai mult cu trecerea timpului. Au fost examinate 63 de persoane, fiind scanat creierul a 44 de persoane obeze cu rezonanţă magnetică funcţională. Apoi s-au confruntat rezultatele cu cele obţinute de la 19 persoane slabe, de aceeaşi vârstă şi cu acelaşi nivel de instrucţie. A reieşit că indivizii obezi au mai multă apă în amigdală şi într-un cortex orbito-frontal de dimensiuni mai mici şi că neuronii din aceste zone sunt în număr mai mic decât în mod normal. Este primul studiu care demonstrează că inflamaţia corelată obezităţii reduce integritatea anumitor structuri cerebrale implicate în mecanismele saţietăţii şi recompensei.

Obiceiuri alimentare nesănătoase. Cei care mănâncă în faţa computerului, în timp ce lucrează ori se joacă, se simt mai puţin sătui după masă şi dau iama în gustări hipercalorice, mai târziu. Un studiu realizat la Universitatea din Bristol, Marea Britanie, a explorat conexiunile dintre atenţie, memorie şi apetit. Participanţii au fost împărţiţi în două grupuri. Membrii primului grup au mâncat masa de prânz, ce cuprindea nouă tipuri de alimente, în timp ce jucau Solitaire pe computer. Cei din grupul de control au mâncat acelaşi prânz fără a fi distraşi cu alte activităţi. Cei care au mâncat în timp ce se jucau s-au simţit mai puţin sătui decât ceilalţi, atât la sfârşitul mesei, cât şi o jumătate de oră mai târziu, când li s-au pus la dispoziţie gustări dulci. Cei ce mâncaseră “pe tastatură” au consumat, în medie, de două ori mai mulţi biscuiţi cu ciocolată decât cei care mâncaseră normal. La sfârşitul zilei, celor care luaseră prânzul în faţa computerului le-a fost mai greu să îşi aducă aminte ce mâncaseră. Concluzia a fost că distragerea atenţiei de la mâncare duce la un consum crescut de alimente în următoarele ore, ceea ce, pe termen lung, poate determina apariţia excesului ponderal.