Ţara arde şi baba se piaptănă! Proverbul acesta românesc pare mai potrivit decît niciodată, avînd în vedere ceea ce privim la jurnalele de ştiri, în fiecare zi…

Stolojan îi face mărturisiri lui Adrian Severin, la o oră de maximă audienţă, Geoană se joacă în nisip cu lopăţelele copiilor, de parcă ar fi vrut dinadins să-i ofere un pretext ironic preşedintelui României, Vadim şi Becali dezvelesc sau dezgroapă cruci, nici nu mai contează diferenţa, iar Gheorghe Flutur îl primeşte pe Băsescu în Bucovina exact aşa cum era primit Ceauşescu, pe vremuri, în „vizitele de lucru”. În tot timpul acesta, noi ne dăm cu părerea despre unii sau alţii, fiindcă sîntem plătiţi pentru aşa ceva, ca ziarişti, făcîndu-le rating candidaţilor, cu cît vorbim mai mult despre ei. Deşi este evident că Traian Băsescu face campanie dublă, adică vrea să împuşte doi iepuri dintr-odată, atît pentru PD-L, la europarlamentare, cît şi pentru sine însuşi, la viitoarele prezidenţiale, n-am auzit sau n-am citit niciun comentariu despre faptul că preşedintele cheltuieşte bani publici în interes politic personal. În schimb, Băsescu vorbeşte despre criză ca despre o amantă feroce, pe care vrea să o „doboare” înainte de a-şi anunţa candidatura, iar Stolojan îl dă de gol pe preşedinte, recunoscînd că a refuzat nominalizarea la funcţia de prim ministru, la sfîrşitul anului trecut, deoarece ştia ce dezmăţ fiscal au făcut liberalii în vechea guvernare. Adică toţi o dau pe faţă acum, în campanie, după cinci luni de coabitare la guvernare, dar la sfîrşitul vechiului mandat nici unuia nu-i mirosea gura a usturoi…

Ceea ce mă intrigă pe mine este faptul că nu există un singur ministru din actualul guvern care să nu susţină că totul merge bine. Indiferent de culoarea lor politică, toţi se înţeleg şi par solidari însă, în afara coaliţiei, cele două partide majoritare în Parlament se bîrfesc politic cu scop electoral. Asta este o ipocrizie supremă, care îi încurcă şi pe gazetarii nevoiţi să respecte politica editorială a trusturilor la care sînt angajaţi. Totuşi, sînt obligat să recunosc, nu în calitate de ziarist, ci doar ca simplu votant, următoarea impresie: acest guvern face treaba pe care nu au rezolvat-o guvernele precedente, în cei 20 de ani de democraţie originală! Restul nu reprezintă, la nivel retoric, decît manevre de campanie, uneori explicabile, dar nu întotdeauna scuzabile…

Vă daţi seama ce o fi în mintea alegătorilor de rînd, dacă noi, jurnaliştii, despre care se presupune că sîntem informaţi, trăim uneori cu sentimentul că nu mai înţelegem nimic?! Anul de graţie 2009 pare cel mai încîlcit din punct de vedere politic şi economic.