L-am urmărit pe Cristian Tudor Popescu, într-o emisiune televizată de săptămîna trecută, făcînd o analiză magistrală a manevrelor lui Traian Băsescu. Încruntatul ziarist bucureştean a dovedit şi spirit ironic, dar şi elocvenţă. Portretul pe care CTP-ul l-a desenat în cuvinte arată că jurnalistul are un veritabil talent de prozator. Titulatura acestui crochiu mi se pare şi mai inspirată: „Jucătorul pe calculator”…

Într-adevăr, ceea ce face Traian Băsescu acum seamănă cu abilităţile cuiva specializat în jocuri virtuale sau „pinball”, adică maşinăriile acelea în care dirijezi o bilă printre obstacole, calculîndu-ţi efectul de ricoşeu! Dar în unele jocuri de pe calculator mai există, dacă ţineţi minte, posibilitatea să cîştigi vieţi în plus, configurate ca nişte inimioare, pentru a avea acces la un nivel superior al respectivelor jocuri. Acele inimioare ar putea fi asemuite cu bazinele electorale ale lui Băsescu, iar jocul, deloc virtual, se poate numi „campania camuflată pentru al doilea mandat de preşedinte”. Încă de la începutul acestui an electoral prezidenţial, nimic din ceea ce face Traian Băsescu nu mai este întîmplător! Este evident că el se află într-o campanie nedeclarată oficial, deci ilegală din punctul de vedere al statului de drept. Unde mai pui că toate călătoriile sale, ca şi apariţiile publice extrem de mediatizate, se fac pe banii contribuabililor, alocaţi din buget pentru administraţia przidenţială... Adică preşedintele îşi face campanie pe banii noştri, ai tuturor românilor! În privinţa strategiilor sale „virtuale”, jucătorul pe calculator foloseşte cele mai diverse metode, precum cacealmaua politică, principiul dominoului „coarda sensibilă”, „împuşcarea a doi iepuri dintr-un foc” sau manipularea subtilă a electoratului.

În ţintarul său electronic, el îşi calculează cîte vieţi mai poate cîştiga, pentru a intra în nivelul superior al jocului, respectiv cel de al doilea mandat prezidenţial. Prin aceste metode el dislocă părţi întregi din bazinele electorale ale potenţialilor săi concurenţi, pe care le confiscă emoţional, mărindu-şi procentele. Cînd vrea să-i fure voturi lui Vadim Tudor, se duce în secuime şi se declară împotriva autonomiei maghiarilor, ceea ce înseamnă că a intrat în pielea personajului naţionalist. Cînd doreşte să-l sărăcească de voturi pe Becali, devine subit microbist, anunţă că este suporterul echipei Steaua şi critică vehement corupţia din fotbal. Cînd încearcă să-i dezbine pe liberali, atacă grupul din jurul lui Patriciu şi Tăriceanu, iar atunci cînd vrea să mai fure voturi de la PSD face călătorii electorale în Moldova.

Traian Băsescu este neobosit, inventiv, de neoprit, viclean şi lipsit de orice scrupul politic… Cred că aşa ar putea fi definit portretul său robot. Mai mult decît atît, dacă „hoţia de alegători” ar fi o faptă penală, atunci jucătorul pe calculator ar deveni nu preşedintele, ci inamicul public numărul 1 din România!