Mexicul a primit organizarea ediţiei din 1986 în urma forfaitului Columbiei, care fusese desemnată iniţial gazdă, dar a fost obligată să renunţe din raţiuni economice! După o prezenţă istorică la EURO 84, România dezamăgea din nou. Egală Angliei pe "Wembley", echipa lui Mircea Lucescu a suferit un eşec dureros la Bucureşti, 0-1 cu Irlanda de Nord. A fost Mondialul lui Diego Armando Maradona, superstarul care a condus spre titlu echipa Argentinei. Poate că niciodată o campioană mondială nu a datorat atît de mult unui singur jucător. "El pibe d'oro" a fost sarea şi piperul competiţiei, blamat şi adulat deopotrivă, semnînd victorie după victorie pentru formaţia antrenată de Carlos Bilardo. Nu i-au lipsit "locotenenţii" de încredere, Valdano şi Burruchaga, însă el a fost mereu "numărul unu". Talentul său imens a explodat în meciul contra Angliei. Cine poate uita faza în care a sărit în careul lui Shilton şi a marcat cu mîna, păcălindu-l pe arbitrul tunisian Ali Ben Naceur. "A fost mîna lui Dumnezeu" - a spus Maradona... A venit însă acel dribling nebun printre fundaşii englezi şi golul care a încîntat o lume întreagă. După ce a bătut Belgia de unul singur, cu două acţiuni care au paralizat defensiva lui Guy Thys, "butoiaşul cosmic" şi-a purtat echipa spre titlu. RFG supravieţuise unui culoar aparent imposibil, cu Brazilia şi Franţa. Dar şansa le-a surîs germanilor în optimi, cînd "cocoşii" au eliminat Brazilia la penalty-uri. Fantezia lui Socrates a cedat la supliciul penalty-urilor şi Franţa, campioana europeană en titre, reaprindea speranţa "bătrînului continent". Dar "maşina de fotbal" germană a ieşit din nou învingătoare. Brehme a marcat un gol norocos din lovitură liberă şi toate încercările de egalare au fost inutile. Völler a dat lovitura de graţie echipei lui Henri Michel, antrenorul care triumfase la JO de la Los Angeles.

Finala s-a jucat la Ciudad de Mexico, pe 29 iunie, în faţa a 114.000 de spectatori. Arbitrul brazilian Arppi Filho a condus echipele - Argentina: Pumpido - Cuciuffo, Ruggeri, Brown, Olarticoechea - Giusti, Batista, Burruchaga (90 Trobbiani), Enrique - Maradona, Valdano; RFG: Schumacher - Briegel, Forster, Jakobs, Brehme - Eder, Matthaus, Magath (62 Hoeness), Berthold - Rummenigge, Allofs (46 Voeller); Au marcat: Brown 23, Valdano 57, Burruchaga 85/ Rummenigge 74, Voller 83. Cunoscuta putere de a remonta nu i-a părăsit pe germani nici de această dată. După golurile marcate cu uşurinţă de Brown şi Valdano, finala părea jucată, dar o incredibilă revenire în final a făcut ca scorul să arate 2-2 în min.83. Beckenbauer a greşit continuînd asaltul la poarta lui Pumpido şi scăpîndu-l din vedere pe Maradona. Marcat la sînge tot meciul, el a găsit un moment de neatenţie şi a fost de ajuns pentru a-l specula: o pasă excelentă spre Burruchaga, care a sprintat prin răsfirata apărare adversă şi l-a învins pe Schumacher. Argentina triumfa, din nou, după opt ani. În finala mică: Franţa - Belgia 4-2.