Nu este vorba nicidecum de glonțul de argint, așa cum afirmă. Și cum îl îngână în cor apropiații săi din PSD. Mortalul glonț de argint, cu care el amenință Guvernul Orban, se dovedește a fi un jalnic glonț de cauciuc. Și, astfel, orice formă de rezistență a PSD în fața valului de asumări de răspundere generat de Guvernul PNL eșuează lamentabil. Tigrul PSD se transformă în pisicuță. O fi la mijloc un blat?

Iosif Buble, un ziarist cunoscut și demn de tot respectul, pentru că a inițiat și conduce un site de știri de mare succes, Știripesurse.ro, mi-a transmis, cerându-mi scuze că mă inoportunează, o observație cât se poate de pertinentă legată de analiza pe care am postat-o ieri. În esență, Buble îmi comunică faptul că am greșit. Atunci când am făcut afirmația că multitudinea de asumări de răspundere pe care Ludovic Orban le inițiază și le anunță, obligă PSD să tragă în mai mulți iepuri, care aleargă în direcții diferite. Pentru care dintre pachete de asumări, până acum trei și anunțate încă două sub formă de intenție, să introducă PSD moțiune de cenzură? Iar Buble îmi spune – și pe bună dreptate – că Legea Fundamentală îi permite domnului Ciolacu să facă moțiune de cenzură pentru fiecare asumare în parte. Am greșit. Vina mea este că m-am bazat pe memorie și nu am recitit cu atenție Constituția. M-am lăsat păcălit de afirmațiile lui Marcel Ciolacu, care nu este un simplu parlamentar, ci e ditamai președintele Camerei Deputaților. Am crezut că știe ce spune. M-am înșelat. Am crezut că și cei care îi țin isonul dintre fruntașii PSD știu ce spun. Și aici m-am înșelat. I-am mulțumit lui Buble și m-am apucat să recitesc cu atenție Constituția.

Și am constatat că PSD are posibilitatea, dacă dorește, să facă câte o moțiune de cenzură pentru fiecare pachet de legi pe care Ludovic Orban îl promovează prin măsura extremă de asumare a răspunderii Guvernului în Parlament. Și mai mult decât atât. Chiar trebuie să facă acest lucru. Dacă este un partid serios.

Fiindcă m-am autopedepsit și am mai citit o dată Constituția, am descoperit nu numai că Marcel Ciolacu îi înșală pe toți cu așa-zisul gonț de argint, care, conform opiniei sale, nu ar putea fi folosit decât o singură dată într-o sesiune parlamentară, dar ne mai înșală încă o dată atunci când ignoră – bănuiesc cu bună știință, dacă nu cumva suferă de orbul găinilor – o altă prevedere la fel de clară din Constituție. Recurgerea la măsura excepțională a asumării de răspundere a Guvernului în fața Parlamentului se face doar în anumite circumstanțe. Ele sunt perfect definite în Legea Fundamentală. Una din circumstanțe este că acolo scrie fără echivoc faptul că asumarea de răspundere, dacă este vorba de acte normative, se face exclusiv pentru o lege. Niciunde în Constituție nu este prevăzută posibilitatea asumării răspunderii pentru mai multe legi strânse într-un pachet. Numai că Ludovic Orban își asumă răspunderea pentru moment pentru două pachete de legi, cel de-al treilea urmând să fie pus pe țeavă în funcție de evoluția din Parlament. După care mai anunță susținut și de Klaus Iohannis, garantul Consttuției, intenția asumării de răspundere pentru încă două pachete de legi. Dar legile la pachet nu există în Constituție. Există doar în capul lui Ludovic Orban. Și în capul președintelui Klaus Iohannis. Și în capul consilierilor celor doi. Dar, iată, există și în capul atletului noii opoziții. În capul lui Marcel Ciolacu. În capul dronei. Și toți cei enumerați mai sus mint în cor.

Constituția e clară. Guvernul nu are decât posibilitatea să-și asume răspunderea pentru câte o lege. Și poate într-adevăr să facă acest lucru forțând democrrația și îngenunchind Parlamentul de mai multe ori. În rafale. La foc automat. Pentru fiecare lege în parte. Dacă opoziția nu mișcă niciun deget, dacă nu introduce o moțiune de cenzură, atunci, rând pe rând, legile promovate astfel de Ludovic Orban trec ca rața prin Parlament fără să se ude și intră în vigoare. Dacă însă opoziția are cohones și introduce de fiecare dată moțiune de cenzură, în Parlamentul reunit are loc o procedură de vot. Și Guvernul cade dacă, în cazul uneia dintre aceste moțiuni, oricare, opoziția demonstrează că dispune de majoritatea necesară.

Nu există așadar un glonț de argint. Există nenumărate gloanțe de argint. Câte legi vrea să bage Orban pe gâtul Parlamentului și al națiunii române, atâtea goanțe de argint există. Și toate sunt la îndemâna PSD. Iar Marcel Ciolacu stă cu degetul pe trăgaci. Numai că revolverul are piedica pusă. Și atunci ne aiurește. Ne povestește despre un ipotetic glonț de argint. În timp ce el se joacă cu un glonț de cauciuc.

Dacă PSD ar avea cât de cât intenția să lupte, dacă Ciolacu nu ar fi în cârdășie cu tot ce e mai rău și în genunchi în fața tandemului Iohannis cel Nou și Orban cel Bun, atunci am putea asista la o rafală de gloanțe de argint din care cu certitudine unul, dacă nu cumva chiar primul ar f fatal pentru Guvernul liberal. Și o ultimă observație cred eu extrem de importantă. Un partid responsabil, fie el și din opoziție, trebuie să apere în primul și în primul rnd Constituția. Păi dacă în Constituție scrie, negru pe alb, că un Guverm care-o fi el, nu-și poate asuma răspunderea decât pentru o lege și nicidecum pentru un pachet de legi atunci, din acest considerent extrem de simplu și n același timp extrem de grav, PSD are obligația să acționeze. În fiecare situație în parte trăgând cu câte un glonț de argint. Și nicidecum cu gloanțe de cauciuc. Se aude, domnule Marcel Ciolacu? Se înregistrează, domnilor din noul staff PSD?