Citeam, ieri, într-un ziar, că pînă şi premierul Boc este gata să se implice în conflictul generat de Şenol Zevri, fiind decis să-i scadă nota la purtare lui Nicolae Nemirschi, ministrul Mediului! Aiurea! Parcă îl şi văd pe micuţul Boc cum se opinteşte să se “agaţe” de jugulara înaltului Nemirschi, în tentativa sa de a-l aşeza cu genunchii goi pe un morman de coji de nucă! Sigur, împins de la spate, precum pluta cu pînze, de un nou vînt revoluţionar, premierul i-ar urechea pe toţi miniştrii pesedişti, numai că nu prea poate… Şi, pe urmă, în cazul lui Şenol Zevri, nu decide Nemirschi singur, chiar dacă lui Boc i-ar ajunge, ţipînd la el, gura pînă la urechi! Şi dacă se urcă pe scăunelul primit în dar de la Cotroceni, premierul nu-l poate forţa pe Nemirschi să ignore o decizie a partidului pe care îl reprezintă, pentru că, în fapt, nu este vorba de o dispută personală între el şi Zevri! Ca atare, Boc poate să-şi arate muşchii doar în oglinda de la intrarea în Palatul Victoria. Cearta pentru funcţia de director la Mediu a intrat deja în categoria marilor noastre telenovele politice în care abundă scenele cu tentative de sinucidere de pe o stîncă neagră sau dintr-un vechi castel. De pildă, nu mi-am imaginat niciodată că alianţa dintre PSD-PC şi PD-L din teritoriu se poate rupe din cauza lui Şenol Zevri! Păi, la nivel central, Băsescu şi Geoană s-au încăierat în contul alegerilor prezidenţiale şi, cu toate astea, toţi miniştrii se ţin bine de balustrada alianţei! Pînă la toamnă, cel puţin, ţinînd cont de peisajul auster care ne înconjoară, nu se recomandă nimănui să rămînă de căruţă. De aceea, nu înţeleg de ce se isterizează cei care ameninţă cu ruperea alianţei la Constanţa, mai ales că o astfel de variantă nu-i avantajează pe pedelişti, pe care, oricum, îi aşteaptă zile negre… Tot acest scandal, care, iată, ţine capul de afiş în materie de spectacole politice la Constanţa, a adus un plus de imagine celor de la PSD şi l-a scos din anonimat pe Şenol Zevri. PSD Constanţa a demonstrat, şi în această conjunctură, că stă bine pe picioarele sale şi că este un nucleu imbatabil în materie de negocieri. Practic, a obţinut cam tot ceea ce şi-a dorit. Dacă Mircea Banias nu ar fi fost bruiat tot timpul de deputatul Iorguş, poate că şi organizaţia Constanţa a PD-L ar fi fost mai combativă şi mai coerentă în demersurile sale şi ar fi obţinut ceea ce şi-a propus la începutul negocierilor. În PSD, unde deciziile conducerii reprezintă literă de lege, nu s-a întîmplat niciodată ca un candidat pentru o funcţie să fie înlocuit peste noapte de cineva, doar pentru că aşa vor muşchii lui! În PD-L, în schimb, una se vorbeşte la vîrf şi altceva se întîmplă în realitate! Cu alte cuvinte, pedeliştii nu se înţeleg între ei, fiecare personaj influent străduindu-se să-şi promoveze oamenii pe care îi are în preajma sa. Din acest motiv nu vorbesc toţi o limbă în interiorul partidului şi, ca atare, nu au forţa necesară pentru a negocia cu PSD. Într-un fel, pesediştii au ştiut să speculeze foarte bine toate aceste fisuri. Mai mult decît atît, asmuţindu-se unii împotriva altora, pedeliştii constănţeni şi-au consumat inutil energia în tot felul de dispute interne. Aşa se face că, de fiecare dată, în momentele cheie, PD-L Constanţa a apărut în ipostaza unui partid vlăguit de numeroasele certuri alimentate de cei care se suspectează reciproc de trădare sau de diverse alte trăiri de acest gen. Un beneficiar secundar al scandalului cu iz de mediu este chiar Şenol Zevri. El are toate şansele să fie îngropat de războiul pesedisto-pedelist. În schimb, trebuie să fie mulţumit de faptul că, în această perioadă, tot acest tămbălău l-a scos din anonimatul în care intrase de o bună bucată de vreme. Să recunoaştem, în ultimele zile, s-a vorbit mai mult despre Şenol Zevri decît despre PD-L Constanţa! Dacă pînă şi Boc s-a oferit să-i sară în ajutor! Mare om, mare caracter, domnul premier!