GREU DE UITAT În urmă cu 15 ani, o naţiune încă adormită se trezea brusc la auzirea veştii că Diana, prinţesă de Wales, a murit într-un accident de maşină la Paris. Starea naţiunii a trecut de la neîncredere la durere şi apoi la furie. Poporul a jurat să nu o uite niciodată. Însă exact asta s-a întâmplat: oamenii au uitat-o acum pe ”prinţesa inimilor”. Nimic nu aminteşte de Lady Di în capitala britanică. Există un mic monument comemorativ, destul de lipsit de gust, în centrul comercial Harrods şi mai este şi fântâna din Hyde Park, care nu funcţionează niciodată însă altfel, nu există niciun monument naţional în cinstea acestei femei care a avut un impact atât de profund asupra oamenilor nu doar din Marea Britanie, ci din întreaga lume. În special turiştii din SUA sunt uimiţi să constate că nu există niciun astfel de monument public.

Încă din primele luni după moartea Dianei au existat dezbateri aprinse pe tema modului în care ar trebui cinstită memoria prinţesei. Mass-media, familia regală, politicienii, cele 60 de milioane de britanici, familia Spencer din care provenea Diana, toţi îşi imaginau că ştiu ce şi-ar fi dorit ea. Realitatea este că Diana ura statuile şi nici chiar în timpul vieţii nu-i făcea plăcere ca diverse lucruri să-i poarte numele. Aşa s-a ajuns la crearea Fondului Memorial Diana, al cărui obiectiv era să menţină vie amintirea prinţesei de Wales prin finanţarea de acţiuni caritabile din banii ce erau donaţi de oameni de pretutindeni. Însă chiar şi în această privinţă au existat controverse: Diana simpatiza cu cei de la periferia societăţii, refugiaţi, prizonieri, victime ale minelor antipersonal etc. Însă finanţarea acestora din fond a stârnit valuri de critici din partea acelora care ar fi preferat ceva mai drăguţ şi mai puţin sumbru. Adevărul este că, din 1997 până în 1998, atitudinea politicienilor, a familiei regale şi a familiei Spencer părea să spună că, cu cât Diana era dată mai repede uitării sau, mai exact, cu cât mai repede nu mai apărea pe prima pagină a ziarelor, cu atât mai bine. Criticată intens pentru atitudinea sa în zilele dinaintea înmormântării, familia regală s-a temut că ridicarea unui monument în cinstea Dianei va deveni rapid un nou pretext pentru a i se reproşa răceala şi distanţarea. Linia directoare părea să fie: cinstiţi-o, însă într-o manieră cât mai discretă şi invizibilă cu putinţă. A o ţine în frâu pe Diana s-a dovedit a fi la fel de greu şi după moartea sa, pe cât era şi în timpul vieţii.

MOŞTENIRE DE NETĂGĂDUIT Chiar şi în absenţa vreunui monument, moştenirea Dianei este încununată de succes. Un exemplu în acest sens este atitudinea faţă de persoanele infectate cu HIV. Ţinând în public de mână suferinzi de SIDA, prinţesa Diana a contribuit mai mult decât oricine altcineva la destigmatizarea acestei categorii de oameni. Şi influenţa sa asupra monarhiei a fost profundă. Nu prinţul Charles a fost cel care l-a dus pe William la adăposturile pentru oamenii străzii. Lady Di a insistat ca băieţii ei să aibă o viaţă şi în afara reşedinţei oficiale, Palatul Kensington. Impactul asupra prinţului William este mai evident decât asupra fratelui său mai mic, Harry. Distanţa faţă de popor pe care o impunea familia regală în anii \'90 a dispărut treptat. William este ”un prinţ al poporului”, respectat şi simpatizat, care s-a căsătorit din dragoste şi care este hotărât să se achite de îndatoririle sale, însă nu cu preţul vieţii sale private, iar britanicii par să accepte acest lucru. Inelul de logodnă al Dianei, purtat acum de Catherine Middleton, a ajuns să simbolizeze tot ce era mai bun la Diana. Aceasta are aceeaşi dezinvoltură ca şi Diana, mai exact, i se permite să o aibă tocmai datorită Dianei, care ştia mai bine ca oricine să atragă oamenii într-o discuţie de substanţă, indiferent de circumstanţe.

Se poate spune că acum, spiritul Dianei, care a bântuit familia regală ani de zile, şi-a găsit, în sfârşit, liniştea. Şi poate că ar fi timpul ca prinţii William şi Harry să se asigure că în Londra există un monument care să reprezinte un tribut real adus unei persoane extraordinare, care a schimbat Marea Britanie şi familia regală în bine, pentru totdeauna.