Așa este. Ludovic Orban face febră musculară. Semnând non stop decizii de demitere. Un număr uriaș de posturi vacante urmează să fie puse la dispoziția PNL. Apoi vor fi împărțite în baza unui algoritm politic netransparent partidelor, baronilor locali și parlamentarilor de care liberalii au nevoie pentru a-și vota președintele și, mai târziu, pentru a-și trece prin Legislativ proiectele de acte normative. O adevărată mină de aur. Zeci de mii de poziții în administrația publică centrală și locală în deconcentrate, în diplomație, în Armată, în celelalte instituți de forță ale statului. Această redistribuire modifică raportul de forțe într-un mod cât se poate de dramatic din perspectiva PSD.

Dacă nu ar fi șocant, ar fi amuzant. Sunt mulți consuli abia numiți sau abia prezentați la post întorși din drum prin deciziile lui Ludovic Orban. După cum scrie în Legea Fundamentală, consulii sunt numiți de primul-ministru. Spre desoebire de ambasadori, care sunt numiți de președinte la propunerea primului-ministru. Cum era și firesc, premierii PSD au numit consuli. O bună parte dintre ei au asigurat succesul alegerilor în străinătate. Alți consuli, nu puțini la număr, au fost numiți de premier relativ recent și a trebuit să urmeze un stagiu de pregătire relativ costisitor, asigurat de MAE. Unii nu au terminat bine stagiul, că au și primit deciziile de demitere. Așa că vor veni alții la rând să se pregătească. Dar sunt și consuli care au apucat să-și facă bagajele, să-și ia pe sus soțiile și copiii și să plece în localitățile din străinătate în care urmau să-și desfășoare activitatea. Aceștia nici nu au despachetat bine și trebuie să o ia de la început. Alți consuli sunt pe țeavă și vor urma un stagiu de pregătire. Până atunci, consulatele funcționează ca vai de mama lor. Și asta fiindcă Ludovic Orban invocă faptul că aparatul diplomatic a fost numit exclusiv pe criterii clientelare. Din start, nimeni nu este competent. Dintre cei trimiși de PSD. În schimb vom fi competenți cei lansați în spațiul diplomatic de noul premier.

Ca să rămânem în același registru, voi mai face o precizare. Președintele Klaus Iohannis nu și-a îndeplinit multe dintre atibuțiile la care îl obliga fișa postului. Printre acestea, și obligația de a numi ambasadori. Sunt cel puțin șapte state importante partenere în care nu avem ambasadori. În unele cazuri de ani de zile. Cum este de pildă statul Israel. Acolo, în ciuda mai multor propuneri formulate de guvernele PSD, Klaus Iohannis a refuzat să facă de peste trei ani o numire. În mod straniu, nici măcar acum, când afirmă că e pe cale să culce la pământ „ciuma roșie”, el tot nu mișcă vreun deget.

Așa se face că diplomația românească are de suferit. Este unul dintre motivele pentru care nu mai contăm în concertul statelor lumii. Dar poate chiar asta urmărește Iohannis, din poziția sa de vasal al Germaniei. Împreună cu Orban ca valet al vasalului.

M-am referit la politica externă în ideea că această demonstrație ar putea fi astfel mai elocventă. Dar, atenție, marea epurare lovește în toate direcțiile.

Prefecții de pildă, prin lege, sunt considerați înalți funcționari ai statului, neaparținând vreunei formațiuni politice. De alfel, ei nici nu au voie să se înscrie în vreun partid. Și sunt apărați de o lege care interzice schimbarea lor arbitrară. Sau mai exact schimbarea lor pe criterii politice. Cu toate astea, Rareș Bogdan din poziția de mână forte pe care o deține în acest moment în PNL, a anunțat încă înaintea instalării guvernului Orban că acesta va demite toți prefecții în 48 de ore. Însuși Orban a făcut aceeași declarație imediat după ce s-a instalat la Palatul Victoria. Și cu toate astea, deși noii prefecți sunt pe țeavă și presa va intra în curând în poseseia listei complete a acestora, prefecții numiți de PSD nu au fost încă demiși. Primul tur al prezidențialelor, apreciat drept impecabil din punctul de vedere al organizării, a fost asigurat de aceștia. Nu este exclus ca prefecții PSD să mai rămână pe poziții și în turul doi. După care însă vor fi măturați. Cu riscul ca aceștia, apărați de legile statului, care le garantează stabilitatea și care nu admit schimbarea pe criterii politice, să acționeze statul în judecată. Dar ce contează? Vor fi totuși numiți alți prefecți, care vor primi leafă. Prefecții demiși vor da Guvernul în judecată, la un moment dat vor câștiga procesele și vor fi despăgubiți. Astfel încât, așa cum s-a mai întâmplat și când PSD a venit la putere și a făcut o epurare, vom plăti pentru prefecți două rânduri de salarii.

Și așa vor sta lucrurile în toate domeniile. La fel vor fi demiși directorii școlilor, pentru a face loc altor directori. Directorii spitalelor din România, pentru a face loc altor șefi de spitale. Pretitudindeni, la fel. Până când mâna lui Orban va înțepeni. În locul zecilor de mii de persoane, vor fi puse alte zeci de mii. Și din nou Orban și miniștrii săi vor face scurtă la mână. Iar noi vom plăti în cele mai multe cazuri, mult timp, câte două salarii. Un salariu pentru cei dați afară, care, repet, vor câștiga în Justiție, și un salariu pentru cei numiți pe picior și care la rândul lor vor ajunge în situația primilor atunci când se va răsuci situația politică.

În plan financiar vom avea deci o gaură. Dar schimbări atât de bruște, atât de masive și afectând un aparat uman atât de vast vor da peste cap și mai mult activitatea normală a unui stat care se vrea normal. Prețul pe care îl vom plăti pentru ca Orban să-și facă rost de atât de multe funcții pe care să le redistribuie alor lui și aliaților lui este uriaș și disproporționat. Vom plăti mai mult decât face.