Marea epurare declanșată de Orban cel Bun începe să facă istorie. Și are o simbolistică a ei. Până una alta, emblematic este cazul „Costel Vânătoru”. Un om de știință din provincie. Până vineri, un nume necunoscut opiniei publice. Un anonim. Un anonim epurat de ministrul Agriculturii. Dar ca el sunt mulți alții. Și vor mai fi. Parte a operei politice din cel de-al doilea mandat al lui Klaus Iohannis.

Costel Vânătoru este un om de știință din Buzău. În definitiv, până vineri, un anonim. Unul dintre sutele de mii de oameni care-și fac cu cinste datoria. Un om despre care nu prea circulau informații în mediile publice. O persoană cunoscută însă drept de ispravă în mediile în care-și desfășura activitatea. Ce a făcut Costel Vânătoru? A adunat semințe de plante. Le-a adunat pentru a constitui o bancă de gene. O treabă serioasă. Meticuloasă. Care presupune pricepere în domeniu. Și dăruire. Și care poate însemna ceva pozitiv pentru comunitate. Pentru țară. Ei bine, acest personaj a fost scos cu brutalitate din anonimat. Iar numele lui a devenit extrem de cunoscut. Celebru chiar. Această teleportare este aparent primul rezultat remarcabil al marii epurări.

Marea epurare ordonată de Orban cel Bun, valetul lui Iohannis cel Nou, extrage cu penseta o persoană oarecare și o transformă într-un veritabil simbol. Un executant, un ministru al Agriculturii, cu un nume pe care nici măcar nu mă străduiesc să-l rețin, declanșează în domeniul în care vremelnic este responsabil bucata lui de epurare și-l aruncă este gard pe cercetătorul din Buzău, pentru a planta la conducerea institutului recent înființat acolo, culmea, chiar de Vânătoru, un protejat. Să plece ai voștri ca să vină ai noștri. Iată care este adevărata semnificație a marii epurări. Oamenii partidului aduși la butoane.

Pe țeavă este și Raed Arafat. O legendă veritabilă a României. Omul care a sfințit locul. Omul care, din nimic, a creat unul ditre cele mai performante sisteme din România. Unul dintre puținele exemple demne de urmat de către state ale lumii având o civilizație pe care o invidiem. În definitiv, de ce la capătul unui audit nu ar fi ejectat și Raed Arafat de la pupitrul de comandă al gestionării situațiilor de urgență? Să-l dăm afară deci, și în locul lui să-l instalăm pe omul nostru. Ca și când Raed Arafat ar fi omul cuiva. Ca și când Raed Arafat ar fi fost promovat de „PSD, ciuma roșie”.

Catapultarea lui Costel Vânătoru, un nume până vineri total necunoscut opiniei publice, a stârnit o furtună de reacții. Pe drept cuvânt, opinia publică s-a inflamat. Cum așa? Asta este schimbarea promisă de PNL? Asta este „România normală”? Îmi pot ușor imagina care ar fi reacția în cazul ejectării lui Raed Arafat. Pentru că acesta nu mai e de mult timp un anonim. În definitiv, a mai existat un Guvern care și-a rupt gâtul încercând să-l dea la o parte. Există o limită a suportabilității, pe care PNL o forțează în aceste zile. Din reacțiile pe care le urmăresc, cu mijloacele pe care toată lumea le are la dispoziție, pot observa cu ușurință că ministrul de Interne, domnul Marcel Vela, unul dintre liberalii, nu prea mulți, cărora le mai dau credit, începe să dea înapoi. Nu-și mai asumă, în nume propriu, o viitoare decizie vizându-l pe Arafat. Așa cum făcea până în urmă cu două zile. Afirmă că nu trage el însuși vreo concluzie în urma așa-zisului audit. Și că nu trece el însuși la fapte. Ce știam până sâmbătă? Că la capătul auditului el, ministrul de Interne, va trage linie și va decide dacă Arafat e bun sau dacă Arafat nu e bun. Iar dacă Arafat nu e bun, îl va schimba cu altcineva mai bun. Acum aflăm altceva. Și anume că o asemenea schimbare nu este apanajul ministrului de Interne. Ci al altcuiva. Al cui? Ne spune tot domnul Marcel Vela. Eventuala ejectare a lui Arafat este apanajul premierului. Și, transmițându-ne această senzațională informație, Marcel Vela mai face o precizare extrem de importantă ca mesaj subliminal. Și anume că postul lui Arafat este nu unul tehnic, ci unul politic. Adică acesta a fost numit de PSD, adică, pentru a traduce, acesta a fost numit de PSD, „ciuma roșie” și trebuie să plece odată cu PSD „ciuma roșie”. Pentru ca locul lui Raed Arafat să fie ocupat, tot în baza unui algoritm politic, de unul care merită. Adică de un reprezentant al Partidului Național Liberal. Un partid care nu mai e de mult timp nici național și nici liberal.

Marcel Vela s-a spălat pe mâini. Aruncă acest cartof fierbinte în brațele premierului. În mâinile lui Orban cel Bun. Care va face febră musculară semnând înlocuirea lui Arafat.

A se observa că cele două cazuri, cel al anonimului cercetător Vânătoru și cel al celebrului Arafat seamănă dureros de mult. În cazul lui Vânătoru, ministrul Agriculturii ne informează sec că de fapt acesta, deși a creat institutul de la Buzău, nu era titular acolo iar opera lui științifică poate fi continuată bine-merci în altă parte. În cazul lui Arafat, ni se spune că acesta, deși a creat un întreg sistem, deși este titular pe post, poate fi schimbat, cu sau fără audit, din simplul motiv că postul său ar fi unul politic. E ca și când Vânătoru e vinovat că nu e titular, iar Arafat e responsabil pentru că poziția sa ierarhică este generată politic, chiar dacă omul nu este înscris în niciun partid. Și - nu-i așa? - și Arafat poate să-și continue cariera în altă parte. Eventual în altă țară.