Câteva zeci de mii de sticle cu apă sfinţită vor fi împărţite locuitorilor Constanţei, mâine, de Bobotează, din care trase de boi şi măgari, care vor lua parte la o procesiune pe străzile municipiului. Potrivit Arhiepiscopiei Tomisului, ceremoniile prilejuite de sărbătoarea Botezului Domnului vor începe încă de astăzi, când Arhiepiscopul Tomisului, IPS Teodosie, va oficia, la Catedrala \"Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel\" din Constanţa, împreună cu un sobor de preoţi şi diaconi, Sfânta Liturghie, iar apoi Slujba de Sfinţire Mare a apei. Apa sfinţită urmează să fie îmbuteliată, cu sprijinul jandarmilor şi pompierilor constănţeni, în zeci de mii de PET-uri pregătite pentru credincioşii constănţeni. Acestea vor fi apoi aşezate, în forma crucii Sfântului Andrei, în Portul turistic Tomis. Mâine, de Bobotează, începând cu ora 09.00, la Catedrala Arhiepiscopală va avea loc Sfânta Liturghie în cinstea Botezului Domnului, oficiată de către ierarhul Tomisului. La ora 11.45, clerul şi credincioşii vor porni într-o amplă procesiune spre Portul Tomis unde va fi oficiată, la ora 12.00, slujba de sfinţire a apelor. Conform tradiţiei, IPS Teodosie va arunca în apa mării trei cruci care vor fi recuperate de tinerii curajoşi ce vor sfida gerul Bobotezei. Tot în cadrul slujbei de la malul mării, Arhiepiscopul Tomisului va sfinţi apa din 16 butoaie de lemn aflate în care trase de boi şi măgari. Acestea vor pleca apoi în procesiune pe străzile oraşului, pentru a împărţi Agheasma Mare celor ca nu vor reuşi să participe la slujba din Portul Tomis. După oficierea Slujbei de Sfinţire Mare a apei IPS Teodosie va dărui sticle cu agheasmă bolnavilor de la Spitalul Judeţean din Constanţa, bătrânilor de la azilul de pe strada Unirii, Constanţa şi deţinuţilor de la penitenciarele Poarta Albă şi Valul lui Traian.

MARE SĂRBĂTOARE POPULARĂ. Boboteaza încheie ciclul sărbătorilor de iarnă şi are, pe lângă înţelesurile creştine - momentul naşterii spirituale a Mântuitorului - trăsături de mare sărbătoare populară. În ajunul Bobotezei se pregăteşte o masă asemănătoare cu masa din ajunul Crăciunului. Pe masa din \"camera de curat\" se aşterne o faţă de masă, aleasă special pentru acest moment, sub faţa de masă se pune fân sau otavă iar pe fiecare colţ se pune câte un bulgăre de sare.

Deasupra se aşează douăsprezece feluri de mâncare: colivă - grâu pisat, fiert, îndulcit cu miere şi amestecat cu nucă pisată - bob fiert, fiertură de prune sau perje afumate, sarmale (\"găluşte\") umplute cu crupe, borş de \"burechiuşe\" sau \"urechiuşele babei\" - borş de fasole albă în care se fierb colţunaşi mici, umpluţi cu ciuperci, ce au colţurile lipite în formă de urechiuşe - borş de peşte, peşte prăjit, \"varzăre\" - plăcinte de post umplute cu tocătura de varză acră - plăcinte cu mac etc. Până la sosirea preotului cu Iordanul sau Chiraleisa, nimeni nu se atinge de mâncare iar, imediat după sfinţirea mesei, parte din bucate sunt adăugate în hrana animalelor pentru \"a fi protejate de boli şi pentru a fi bune de prăsilă\". Altă dată, după ce preotul rostea Troparul Botezului şi stropea cu agheasmă în casă şi pe gospodari, era invitat să se aşeze pe laviţă. Sub lăicerul de pe laviţă erau aşezate, din timp, boabe de porumb - \"ca să stea clotile pe ouă\" - şi busuioc - \"ca să vină peţitorii\'. Busuiocul acesta era folosit, mai târziu, în descântecele de dragoste. În semn de răsplată se dădeau: bucate (\"desăgarului\"), bani (preotului), nuci, mere şi covrigi (copiilor) iar, pe crucea preotului, gospodina casei aşeza cel mai frumos fuior de cânepă. Oferirea fuiorului avea mai multe semnificaţii: se credea că de firele acestuia se vor prinde toate relele, că fuiorul devenea o punte peste care vor trece sufletele morţilor sau că Maica Domnului va face din cânepă un voloc cu care va prinde sufletele morţilor din iad pentru a le ridica în rai.

• AJUNUL BOBOTEZEI • Ajunul Bobotezei era, în egală măsură, şi un moment favorabil farmecelor, descântecelor şi altor practici magice. Dimineaţa, înainte de aprinderea focului, se strângeau cenuşa din sobă şi gunoiul din casă pentru a fi păstrate până în primăvară, când se presărau pe straturile cu legume \"pentru a le face rodnice şi a le proteja de gujulii\". Fânul de sub faţa de masă şi bulgării de sare se adăugau în hrana animalelor \"pentru a le feri de farmece, de boli şi de duhurile rele\". În acelaşi scop era folosită şi agheasma luată de la preotul care venea cu Iordanul. Se credea că dacă, în dimineaţa Ajunului de Bobotează, pomii erau încărcaţi cu promoroacă, aceştia vor avea rod bogat. De asemenea, se credea că animalele din grajd vorbesc la miezul nopţii dinspre ziua de Bobotează despre locurile unde sunt ascunse comorile. În această zi erau interzise certurile în casă şi nu se dădea nimic ca împrumut, nici măcar jăratec din focul din vatră. În seara de Ajun se săvârşeau practici de aflare a duratei vieţii. Înainte de culcare, se luau cărbuni din vatră şi se denumeau cu numele tuturor membrilor familiei. Se credea că primul care va muri, în acea familie, va fi cel al cărui cărbune se va stinge mai repede.

• PRACTICI POPULARE DE PURIFICARE • Boboteaza cumulează elemente specifice de reînnoire a timpului calendaristic, la riturile creştine adăugându-se practici populare de purificare a spaţiului şi de alungare a spiritelor malefice. În Bucovina, purificarea aerului se făcea, cândva, prin focuri şi fumegaţii, în cadrul unui obicei numit Ardeasca. Această manifestare avea loc imediat după sfinţirea apei când tinerii se retrăgeau pe locuri mai înalte, având asupra lor cărbuni aprinşi ce fuseseră folosiţi anterior la aprinderea secăluşelor, şi aprindeau focurile de Bobotează. Rugul era făcut din vreascuri şi frunze uscate strânse de feciori cu o zi înainte. Tinerii cântau şi dansau în jurul focului şi săreau peste foc, atunci când acesta se mai potolea, în credinţa că vor fi feriţi, astfel, de boli şi de păcate. La plecare, fiecare lua cărbuni aprinşi cu care, odată ajunşi acasă, afumau pomii din livadă în scop fertilizator. De asemenea, înconjurau casa cu pulberea folosită ca încărcătură pentru secăluşe crezând că, în acest fel, casa va fi ferită de primejdii, mai ales de trăsnete.