După ce a fost urcat, exact după modelul şi apucăturile Elenei Udrea, cu pintenii în buci, pe calul şefiei în PDL, marele kir, cu gândul cabalinei după coviltir, a promis că o să facă o curăţenie deplină şi irevocabilă în organizaţie. Ca să nu creadă cineva că dumnealui glumeşte, a lansat din start sloganul cu furnalul. Dai în mine, bre, dai în fabrici şi uzine. Cu timpul, generalizând acest slogan, partidul său s-a industrializat de-a binelea. În etapa a doua a mecanizării PDL, mai marele peste toţii kirii din lume a declanşat deratizarea generală a tuturor celor care au îndrăznit să-l critice prin părţile sale esenţiale. Vezi cazul fostului prefect Palaz, urcat cu forţa în corcoduşul UNPR, de unde, de altfel, a şi căzut la baza unui pod care tocmai îşi mutase picioarele într-un punct esenţial al despăgubirilor pe bune. Vezi şi cazul Mariei Stavrositu, căreia, într-o tăcere mormântală, kirul cel viteaz i-a pregătit bucceluţa pentru un drum cât se poate de lung şi de anevoios spre zările socialiste ale PP-DD. În planul relaţional generat de prezenţa sulei lui Iliescu în coaste, plecarea Mariei reprezintă pentru kirul cel viteaz un mare succes dialectic, Cu atât mai mult cu cât, reamintesc, după un atentat cu apă plată, desfăşurat în pauza unui congres, Maria a fost asemuită cu Elena din Udrea. Chiar dacă în adâncul sufletului său nutrea alese sentimente patriotice faţă de buldogul Blaga, kirul cel viteaz nu putea să se desfăşoare pe îndelete din cauza blondei de la Constanţa. De altfel, grimasa de pe chipul său ne amintea în permanenţă de suferinţele celui condamnat să poarte tot timpul un os de guvide în gât. Chiar dacă, într-o scenetă televizată, a plâns pe gardul despărţirii, rugând-o pe Maria să se întoarcă în PDL, marele kir respiră, în fine, uşurat. Pe bune, opoziţia din sânul partidului s-a dus dracului! Marele şi viteazul kir şi-a regăsit liniştea din timpul campaniei electorale pentru alegerile locale. E linişte în partid, prin obloanele căruia şuieră vântul sălbatic, Marele kir a aţipit, cu mulţumirea de sine în piept, îmbrăţişând ultima butelie galbenă destinată puţinilor săi alegători. Partidul a ajuns ca şi primăria. Adică, pe scurt, privată. În perspectiva sumbră a alegerilor parlamentare, oamenii kirului se străduiesc să reintroducă în circuitul electoral plopii care fac pere mălăieţe, marfă bună pentru precupeţele electorale. În necunoştinţă de cauză, unii dintre susţinătorii săi încearcă să-i reanimeze prin procedeul numit respiraţie gură la gură. În felul acesta, vor să convingă opinia publică în direct că, în conformitate cu noua lege electorală, nici gura nu le miroase... Marele kir şi-a văzut visul cu ochii. E din ce în ce mai singur în partid. Care partid?