La Constanţa, obiceiul udatului la pedelişti continuă într-o altă armonie muzicală, transferul de la o stare sufletească la alta generând, printre cei slabi de înger, hohote de plâns. Cum se întâmplă adeseori în acest partid, se trece cu uşurinţă de la tragedia greacă la parodie. Vezi scena balconului dintre Băsescu şi Boc. La fel de uşor, chiar mult mai uşor decât decolarea unui fulg de pe o pernă, trec unii de la Mircea Banias la Maria Stavrositu şi retur. În PDL, opţiunile unora sunt trecătoare, fiind determinate de anumite cauze sau interese personale. Lipsiţi de coloană vertebrală, cei în cauză se lasă târâţi în vâltoarea zvonurilor şi a bârfelor de doi lei, caracteristică definitorie a tuturor celor care pun, cum se zice, botul. Spuneam, în debutul acestui material, că, la Constanţa, în PDL, continuă tradiţia udatului. Cu siguranţă, zilele trecute, dacă ar fi avut la îndemână o găleată plină cu apă, doamna Stavrositu i-ar fi udat până la piele pe cei din conducerea centrală a partidului, supărată fiind că Banias a fost lăsat să triumfe. Schimbând registrul dramatic, doamna Maria a intrat în pielea meşterului Manole, cu toate că nu are calificarea necesară în domeniul construcţiilor şi a rezistenţei materialelor de partid. Urmând pas cu pas etapele legendei, adică, zic, de la origini până în prezent, Maria Stavrositu se plânge că tot ce a construit dumneaei în PDL se surpă cu concursul conducerii de la centru! Pentru că nu cunosc prea bine ritualurile politice cu beţişoare, nu includ aici beţişorul pătimaş al lui Traian Băsescu, mă întreb dacă Elena Udrea s-a întors din China, ţară prietenă cu prietenul omului! Nu de alta, dar ar fi bine să bage la cap mesajul transmis din teritoriu de către doamna Stavrositu, proaspăt înviorată după ce a fost stropită cu apă… Citez: ”Centrul să-şi asume cu Banias guvernarea locală”. După o asemenea declaraţie în forţă, un fel de atac la cârlionţii Elenei, mergea de minune o repriză de stropit cu apă. Nu de alta, dar, din câte înţeleg, domnia sa dă semne că ar vrea să se spele pe mâini… Revin la legenda lui Manole, recunoscut ca meşter în versiune pedelistă, adică, precizez, cu carnet de partid în buzunar. Apelând la “Condica de reclamaţii” a partidului, Maria Stavrositu spune că, peste noapte, cineva le distruge toată munca prestată în partid! Ca să vezi şi să nu crezi în materie de cai verzi! Telenovela de partid de la Constanţa se menţine trează prin efectul generat de noile replici ale Mariei. Sub protecţia unui extraveral, citez din nou, prăbuşindu-mă în neant: ”Mai are rost să construim ceva la Constanţa, atâta timp cât alţii distrug? Colegii mă întrebau dacă nu cumva există mari interese (de la centru?) ca Banias să rămână în continuare preşedinte la Constanţa şi, în consecinţă, Mazăre să aibă linişte aici, să nu-l deranjeze nimeni.” (!!!) Alo, tanti Nutzi, chemaţi descarcerarea sau interziceţi stropitul cu apă în partid! În caz de inundaţii, ca primă măsură preventivă, se recomandă pantoful cu toc... Mesajul revoluţionar al frumoasei Maria, care a luat la ture centrul, seamănă foarte bine cu şlagărele pe care le fredona Laurenţiu Mironescu. În cazul său, era vorba de macarale, macarale. În cazul Mariei, a fost reactivat meşterul Manole. Ca să nu se prăbuşească partidul, Maria Stavrositu propune o mai veche şi legendară soluţie - zidirea lui Banias, în speranţa că zidul o să-l strângă rău de tot. De ce nu încearcă oare dumneaei cu deputatul Iorguş, pe a cărui coloană vertebrală s-ar putea construi noul PDL! Programul de stropit rămâne în vigoare.