Dacă vă amintiţi, şi nu se poate să nu vă amintiţi, la alegerile trecute, Zanfir Iorguş a militat neostenit pentru promovarea tineretului revoluţionar. În perioada când se alinta în privinţa candidaturii sale la Primăria Mangalia, un moment de cotitură istorică în biografia personală, obişnuia să facă diverse figuri galante, fandări şi gesturi dulci de curtoazie tinerilor din PDL Mangalia. Cu guriţa domniei sale, aia care tună şi fulgeră de când Claudiu Tusac a pus capăt “epocii iorguşiene”, spunea că este gata să lase locul tinerei generaţii în competiţia electorală. Bunele sale intenţii au rezistat până în momentul în care a sesizat că îi fuge pământul de sub picioare. Eu cred că domnia sa nu s-a aşteptat ca tinerii, cum a fost cazul lui Dan Moldovan, să îndrăznească să-i taie calea şi, mai mult decât atât, să se înscrie în competiţia electorală! Acum, în pragul alegerilor pentru şefia organizaţiei judeţene a PDL Constanţa, mă aşteptam ca subiectul să fie reluat. Mai ales că “tânăra speranţă” a partidului, Maria Stavrositu, a intrat într-un con de umbră. Unii spun că îşi ascute gheruţele de partid pentru asaltul final. Tot ce este posibil, lupta abia începe, urmând ca disputa finală să aibă loc în luna noiembrie a acestui an. Doamna Stavrositu ar trebui să fie recunoscătoare celor care au împins-o insistent în faţă, folosindu-se parşiv de popularitatea pe care o acumulase înainte de prima rundă a alegerilor pentru şefia organizaţiei municipale Constanţa. De ce ar trebui să fie recunoscătoare? Spun eu, pentru lecţia primită în politică, unde, cred că s-a convins şi domnia sa, nu tot ce zboară se mănâncă. Cât priveşte loialitatea unora, mă refer la cei care s-au aruncat la picioarele sale pe motiv că ar fi susţinută consistent de la centru, cred că s-a convins şi singură de ceea ce trebuia să se convingă. De cum a luat apă corabia sa, mulţi şobolani şi-au pierdut urma. Unii dintre cei care îi juraseră credinţă trecuseră, înainte de pocăinţa finală, prin faţa altarului care-l înfăţişa pe Mircea Banias în postura devoratorului de vârcolaci. Într-un fel, o fericesc pe Maria Stavrositu că nu a câştigat alegerile la municipiu. Domnii activişti care-i suflau în pânze ar fi sufocat-o cu pretenţiile lor. Şi, după cum în partid se cam dă stingerea, mă îndoiesc că ar fi reuşit să asigure acea unanimitate deplină după care tânjeşte orice lider. Maria Stavrositu a demonstrat că are şi foarte multe calităţi ca politician, dar, deocamdată, în opinia mea, nu este timpul ei. Inspirată prea mult de mitul Elenei Udrea, s-a grăbit să o ajungă din urmă. Desigur, la scara echivalentă din teritoriu. Cert este că, la centru, insistenţa sa a deranjat anumite persoane. În actuala conjunctură, PDL Constanţa nu avea nevoie de un nou focar de intrigi şi conflicte. Ar fi fost mult prea mult pentru o organizaţie ciuruită, culmea unităţii de monolit, din interior. Pot spune că, la acest moment, Maria Stavrositu a avut parte de o conjunctură care i-a fost total nefavorabilă, lupta sa pentru putere alimentând şi mai mult conflictele iscate între cele două mari aripi ale PDL Constanţa. Din acelaşi motiv, nu văd nici candidatura lui Zanfir Iorguş ca fiind o alegere inspirată. Cred că domnul deputat de Mangalia, care are destule păcate politice la activ, ar genera, chiar şi fără să respire, noi stări conflictuale. Deja, în PDL Mangalia, e deranj mare după tentativa sa de a-i exclude din partid pe Nae Negrea şi Dan Moldovan. Că tot veni vorba de promovarea tineretului.