La 106 ani de la prima apariţie, volumul „Dobrogia în pragul veacului al XX-lea. Geografie, matematică, fisică, politică şi economică”, semnat de Căpitanul M. D. Ionescu va fi restituit - în ediţie anastatică - mâine, de la ora 11.30, istoricilor şi publicului larg. Evenimentul, organizat de Centrul de Studii şi Cercetări ale Istoriei şi Civilizaţiei Zonei Mării Negre, condus de prof. univ. dr. Valentin Ciorbea, Biblioteca Judeţeană „I. N. Roman” şi Uniunea Democrată Tătarilor Turco-Musulmani din România va avea loc în Aula Magna a Universităţii „Ovidus”.

Reporter: Cum era perceput Marin Ionescu-Dobrogianu în epocă?

Valentin Ciorbea: Valoarea monumentalei lucrări „Dobrogia în pragul veacului al XX-lea” a fost apreciată de Academia Română care a premiat-o, autorul primind medalia de aur. Nu există la nivelul celorlalte provincii o lucrare de asemenea amploare. De asemenea, este surprinzător că Marin Ionescu-Dobrogianu vorbeşte printre primii în România de geografie politică, într-un moment în care se contura apariţia noii ştiinţei la începutul secolului al XX-lea. Marin Ionescu-Dobrogianu s-a bucurat de preţuirea deosebită a unor personalităţi de prestigiu. Spre exemplu, savantul Grigore Tocilescu îi aprecia efortul ştiinţific în prefaţa lucrării „Cercetări asupra oraşului Constanţa”, apărută în 1896, iar Petru Vulcan, personalitate cu contribuţii remarcabile în viaţa culturală şi ştiinţifică a oraşului îl definea ca pe „un izvor de cunoştinţe profunde”.

Rep.: Ce ar mai trebui să ştie dobrogenii despre personalitatea „ofiţerului-savant”?

V. C.: El a venit în Dobrogea prin căsătorie, soţia sa fiind constănţeancă. De subliniat că, după Primul Război Mondial, după ce şi-a dat demisia din armată, a fost profesor la Şcoala Navală, la Colegiul Naţional Mircea cel Bătrân, căruia i-a donat şi o mare parte din cărţile sale, corpul didactic caracterizându-l ca fiind cel mai autentic dobrogean. A predat, de asemenea, la Colegiul Naţional Constantin Brătescu şi la Colegiul Economic „Carol I”. Marin Ionescu-Dobrogianu a publicat şi o istorie a Constanţei în două ediţii, studii diverse pe probleme de geografie şi istorie, în periodice din Constanţa şi Bucureşti, reprezentând ţara şi la congrese internaţionale. De altfel, el s-a sfârşit din viaţă în 1938, la Câmpulung Muscel unde lucra la un nou studiu despre Dobrogea, care din păcate s-a pierdut. Moartea sa a produs în rândul constănţenilor un mare regret, iar articolele apărute în presa locală ilustrează acest lucru.