Cei 15 militari britanici au ajuns joi după-amiază pe aeroportul Heathrow, venind de la Teheran şi apoi s-au îmbarcat rapid în două elicoptere Sea King, spre baza Chivenor, sud-vestul Angliei, pentru un debriefing de cel puţin cîteva ore. Postul iranian de televiziune Al-Alam, de limbă arabă, a difuzat imagini cu aceştia pe aeroportul din Teheran, în timp ce primeau cadouri oferite de preşedintele Ahmadinejad. Militar britanci, care erau zîmbitori şi păreau să fie în formă bună, au fost prezentaţi în timp ce beau ceai, înainte de a se îmbarca în avionul către Londra. Eliberarea acestora a avut loc după două săptămîni de tensiuni, care par a se fi transformat într-o o lovitură de imagine, demonstrînd că Iranul este un actor diplomatic regional pe care se poate conta. Liderul iranian, care, de obicei, nu pierde nicio ocazie de a critica statele occidentale şi de a ameninţa Israelul cu ştergerea de pe hartă, a apărut la întîlnirea cu militarii britanici cu o figură destinsă şi reconciliatoare, declarînd că face un "cadou" poporului britanic cu ocazia Paştelui. Odată această criză soluţionată, Înaltul Reprezentant al UE pentru Politica Externă şi de Securitate Comună, Javier Solana şi negociatorul-şef iranian, Ali Larijani, au reluat telefonic discuţiile asupra programului de îmbogăţire a uraniului al regimului de la Teheran. Deşi nu au fost anunţate progrese majore, reluarea rapidă a discuţiilor dintre UE şi Teheran după criza diplomatică arată că între Javier Solana şi Ali Larijani canalele de comunicare sînt încă intacte.

În Marea Britanie, în schimb, încep să se ridice chinuitoare întrebări cu privire la informaţiile pe care iranienii le-au obţinut de la cei 15 militari britanici. Aceştia au fost arătaţi de televiziunea iraniană în timp ce "recunoşteau" prezenţa ilegală în apele Iranului, dar, potrivit unor foşti militari, ei erau prinşi într-o capcană în care regulile aplicabile prizonierilor de război nu erau valabile. Cu toate că lumea se întreabă dacă nu cumva au vorbit prea mult, oferind astfel o victorie propagandei iraniene, militarii au acţionat poate bine avînd în vedere circumstanţele, au explicat foşti ofiţeri. În stare de război, militarii capturaţi nu trebuie să-şi dezvăluie decît numele, gradul, numărul de înregistrare şi data naşterii, dar Marea Britanie nu este în război cu Iranul, iar militarii acţionau în cadrul unei misiuni ONU pentru stoparea contrabandei din Golf. Mai mult, unii dintre militari au apărut la televizor în timp ce se adresau unor civili iranieni şi nu unor responsabili militari, ceea ce susţine ideea că trebuiau să colaboreze. Problema este că Iranul a marcat un punct în termeni de propagandă prin confesiunile militarilor, care au "recunoscut" că au intrat în apele iraniene.

Patrick Mercer, un fost ofiţer al forţelor terestre britanice, s-a declarat impresionat de capacitatea de care a dat dovadă Faye Turney, singura femeie dintre cei 15, dar şi restul militarilor care au vorbit la televizor de a transmite semnale codate pentru a da de înţeles că nu fac mărturisiri "libere". Totuşi acesta s-a declarat îngrijorat de o scrisoare publicată recent de un cotidian britanic şi atribuită unui fost ofiţer de marină, care consideră că formarea din prezent nu este adecvată pentru situaţii de acest gen. Cu siguranţă însă că în viitorul apropiat marina regală va face obiectul unei anchete ample, ce va include regulile de angajament.

Pentru o serie de analişti politici, capturarea militarilor britanici se vrea a fi un mesaj adresat SUA şi Marii Britanii. La nivelul cel mai înalt al regimului de la Teheran se aşteaptă la un moment dat la un atac militar din partea SUA împotriva Iranului. Mesajul pare a fi "nu ne vom prăbuşi, aşa cum a făcut Saddam Hussein”. Iranul are motive să se simtă ameninţat de SUA care are trupe staţionate în Irak şi Afganistan şi două portavioane în Golful Persic.