Membrii Ligii comandanţilor de cursă lungă şi-au manifestat nemulţumirea referitor la politizarea meseriei de marinar. Mai mult, în cadrul unei conferinţe de presă organizate, ieri, la „Seaman`s Pub”, în incinta Portului Constanţa, aceştia au cerut ca cei care au dispute cu preşedintele Traian Băsescu să se răfuiască direct cu el, nu să lovească în toţi marinarii. Pentru a demonstra că prin rapoartele întocmite la sfîrşitul fiecărui voiaj comandanţii nu-şi făceau decît datoria, foştii lupi de mare au adus în faţa presei un model de raport de călătorie, completat obligatoriu la fiecare sosire din voiaj. „Jurnalul de călătorie cuprindea informaţii concrete despre marfă, porturi şi echipaj. Referitor la personal, informaţiile din raport erau strict despre starea disciplinară. Dacă un membru al echipajului venea beat sau avea probleme cu poliţia din vreun port, acest lucru trebuia raportat”, a declarat comandantul de cursă lungă Corneliu Diaconu. Reprezentanţii Ligii susţin că fiecare comandant de cursă lungă întocmea aceste rapoarte de călătorie, fără să ştie care era, mai departe, soarta lor. „Dacă Securitatea sau Miliţia voia să le consulte, aveau posibilitatea şi asta pentru că noi le predam armatorului”, a precizat Diaconu.

Contactul cu securitatea era obligatoriu

Prezenţa ofiţerilor de securitate la bordul navelor era ceva obişnuit, mai ales la sosirea din voiaj. „Venea cîte un ofiţer, mînca, bea un whisky, stătea pe capul nostru, dar nu întreba ceva special. Erau discuţii obişnuite, fără vreun subiect anume. Însă dacă vreun membru al echipajului rămînea în străinătate, ofiţerului respectiv îi zbura o steluţă de pe umeri şi nu mai putea avansa în carieră”, a explicat Cornel Diaconu. Bătrînii lupi de mare au mai spus că, la întoarcerea din voiaj, comandantul discuta obligatoriu cu un securist. „Se întîmpla ca discuţia să se poarte şi în prezenţa altor persoane pentru că este o regulă ca uşa salonului comandantului să rămînă întotdeauna deschisă”, a declarat fostul comandant al navei „Smîrdan”, Vasile Răceanu.

Primul contact, la intrarea în şcoală

Contactul cu Securitatea era obligatoriu şi la obţinerea avizului de navigabilitate. Mai exact, cînd viitorul ofiţer se hotăra să dea examen la Şcoala Superioară de Marină, acesta trebuia să completeze un chestionar la sediul fostei companii „Navrom”. „Întrebările erau de genul dacă bunicii fuseseră chiaburi, dacă aveau cazan de ţuică, dacă aveam rude în străinătate. Apoi ni se cerea să nominalizăm minimum trei persoane, din perioade diferite ale vieţii noastre, de exemplu, vecini, foşti colegi de şcoală, de la care agentul de securitate cerea referinţe. Dacă îndeplineai criteriile, se făcea un raport favorabil şi astfel puteai să urmezi şcoala", a relatat Cornel Diaconu. Acesta a adăugat că, în prezent, chestionarele sînt în arhiva Securităţii, arhiva „Navrom” fiind desfiinţată.

3 -4 informatori pe navă

Comandanţii au mai spus că erau monitorizaţi atent în timpul voiajului de informatorii de pe navă. „Erau postaţi în diferite posturi - telegrafişti, mecanici, orice. Pe o singură navă erau poate şi trei, patru informatori ai Securităţii. În timpul voiajelor lungi îţi dădeai seama care sînt“, a spus gen. Gheorghe Georgescu. Comandanţii s-au arătat jigniţi de faptul că în unele intervenţii în presă s-a lăsat impresia că ei sînt informatori. „Nu este exclus, dar era ceva indirect! Tot ce raportam era trecut în raportul de călătorie, nu în alt document!”, a spus fostul comandant al navei „Smîrdan”, Vasile Răceanu.