Ceea ce a ieşit la iveală în cazul deputatului Boldea, care a făcut naveta în această legislatură între PDL şi UNPR şi pe care Ioan Oltean l-a calificat cu o desăvârşită graţie demagogică drept „mârşav”, dovedeşte încă o dată, pentru naivi, creduli sau cei din urmă simpatizanţi ai actualei puteri, că presa nu-şi bate gura degeaba atunci când vorbeşte de camarilă portocalie, clientelă politică, magie sau caracatiţă pedelistă, dar şi de funcţionarea defectuoasă a statului de drept, transformat într-o caricatură, ca şi de bâlbâielile sistemului juridic sau legislativ. Na, că mi-am vărsat tot paraponul într-o singură frază kilometrică!

În momentul de faţă, prin toate amănuntele pe care le-am aflat în legătură cu acest caz politico-penal, România a atins noi culmi ale ridicolului... Povestea asta cu „imunitatea parlamentară”, viteza de reacţie a autorităţilor, care se mişcă exact ca melcul, formalităţile ridicole de genul emiterii unui mandat de arestare sau interdicţia de a părăsi ţara, faptul că SRI pretinde că „ştia” de infractorul portocaliu încă din 2008, iar procurorii DIICOT şi Parchetul General se calcă pe câlcâie, încurcându-se în declaraţii la intervale de câte o oră, toate la un loc reprezintă „rezumatul” unei guvernări ce a „reformat” statul, punând totul pe butuci...

Cazul Boldea este vârful unui iceberg care va avea consecinţe electorale devastatoare pentru PDL şi acoliţii săi. Adică tot răul spre bine!