Ştirea prinderii dispărutului Codruţ Marta în Republica Dominicană a zguduit ieri dimineaţă peisajul mediatic al României. Difuzată în buclă de televiziuni, postată pe zeci de site-uri, informaţia despre reuşita bravilor poliţişti dominicani, care l-au găsit şi capturat pe controversatul fost şef de cabinet al lui Sorin Blejnar, a agitat monotonia matinală, devansând în topul ştirilor subiectul caniculei - number one detaşat pe parcursul întregii săptămâni. A fost frumos cât a durat, s-a discutat, oamenii şi-au dat cu părerea pe marginea subiectului, s-a vorbit despre dosarul de evaziune fiscală de 15 milioane de euro, jurnaliştii i-au luat un interviu şi lui Blejnar, care a lăsat impresia unui om extrem de relaxat, analiştii s-au întrebat prin studiouri de ce e Blejnar atât de liniştit, nimeni nu a găsit un răspuns, spaţiul de emisie a fost umplut, ţara s-a uitat la ştiri... Se anunţa o zi plină pentru toată lumea, dar balonul de săpun s-a spart, câteva ore mai târziu, când o altă bombă a fost detonată: poliţiştii dominicani, eroii zilei, şi-au dat seama că au greşit omul şi că Marta pe care îl au ei în custodie nu e Marta pe care îl căutăm noi. Se pare că în momentul în care l-au prins pe presupusul Marta cu un paşaport fals, lituanian, acesta le-a explicat poliţiştilor că nu e el băiatul ăla urmărit de români, dar cine să-l creadă? Replica „nu sunt eu ăla” este probabil cea mai puţin credibilă şi nedreptăţită afirmaţie din istoria umanităţii... Scepticismul s-a mai risipit în momentul în care oamenii au constatat că fotografiile şi probele ADN ale lui Marta nu se potrivesc cu cele ale suspectului lor. Codruţ Marta este dat în urmărire internaţională încă din data de 30 mai şi serialul continuă.