De mai bine de jumătate de an, magistraţii constănţeni audiază martori din procesul în care fostul primar al comunei Agigea, Ion Ioniţă, este judecat pentru infracţiuni de corupţie. La termenul de la sfârşitul săptămânii trecute, instanţa a interogat zece persoane care s-au prezentat la proces ca să spună că... nu îşi aduc aminte nimic. Unii dintre martori au spus că au trecut prea mulţi ani de la declanşarea anchetei (zece ani -n.r.) şi nu mai ţin minte ce au declarat la Poliţie sau la Parchet. Alţi martori au susţinut că nu au fost niciodată audiaţi în legătură cu acuzaţiile aduse lui Ioniţă, dar când au fost puşi în faţa declaraţiilor date în urmă cu zece ani, şi-au recunoscut semnăturile şi au admis că au discutat cu anchetatorii... cândva. Însă niciunul nu a putut preciza cu exactitate ce a declarat la momentul respectiv. Următorul termen de judecată a fost stabilit pentru 9 septembrie, dată la care va fi audiat încă un lot de martori.
• AFACERI ILEGALE • Potrivit actului de inculpare, Ion Ioniţă este acuzat că a prejudiciat Primăria Agigea, împreună cu cinci angajaţi ai instituţiei respective şi cu omul de afaceri Ion Sandu, cu 2,1 milioane euro. Procurorii anticorupţie spun că Ovidiu Molceanu Perva, Daniela Anca Istrate, Monica Popescu, Merygean Bolat şi Nuridan Amet l-au ajutat pe Ioniţă să păcălească mai multe persoane cu privire la vânzarea şi cumpărarea unor terenuri. Ioniţă ar fi vândut personal o parte din terenuri, folosind procuri care atestau că reprezintă interesele persoanelor care deţineau de drept respectivele terenuri. Anchetatorii mai spun că el a atras-o de partea lui pe o angajată, Eugenia Leţu, şi, împreună, au înstrăinat terenurile. Afaceristul Ion Sandu este acuzat că le-a cumpărat cu aprox. 10.000 dolari, dar le-a vândut imediat societăţii comerciale „Selgros”, cu suma de 400.000 dolari. Totodată, în urma unei expertize contabile, s-a stabilit că cei şase au creat un prejudiciu de 28.630.297.846 lei vechi cu ocazia încheierii, în perioada 2000-2004, a mai multor contracte de achiziţii publice direct cu furnizorii şi prestatorii de servicii, cu toate că afacerea era ilegală, deoarece valoarea contractelor depăşea 50 milioane de lei vechi şi, în acest caz, era obligatorie organizarea de licitaţii publice.