Am postat ieri, ca o mică piedică în calea uitării, o dezvăluire grea extrasă din dulapul cu schelete al lui Ludovic Orban. Din anul 2008, când era ministru al Transporturilor. Și când, în această calitate, a comandat un control și apoi a dosit rezultatele acestuia. Un control despre una dintre cele mai mari escrocherii din istoria recentă a României. Escrocheria Bechtel. Voi demonstra mai jos că urmele acestei operațiuni, prin care, conform Ministerului Finanțelor, statul român a pierdut 526 de milioane de euro și a rămas fără Autostrada Transilvania, au rămas. Ludovic Orban nu le-a putut șterge.

Este de înțeles de ce în 2008, când era ministru al Transporturilor, Ludovic Orban s-a arătat interesat de modul în care decurg lucrările Autostrăzii Transilvania, cea mai mare lucrare de infrastructură din România, asumată de ministerul pe care-l conducea, în parteneriat cu concernul american Bechtel. Informațiile furnizate la capătul acestui control erau explozive. Ele trebuiau să-l determine pe Ludovic Orban să acționeze energic. Bechtel rămăsese cu mult în urmă. Dar încasase cu mult peste sumele stabilite. Scandalul era cât casa. Cum a reacționat în aceste condiții ministrul Transporturilor?

Ludovic Orban a dosit concluziile unui control, pe care el însuși îl ordonase. Nu a acționat în niciun fel pentru a proteja interesele statului român. În final, Autostrada Transilvania nu a mai fost realizată. Din 415 km, ne-am ales doar cu 52 și cu o gaură imensă la buget. Mai mult, sub un alt ministru al Transporturilor, în 2014, contractul cu Bechtel a fost dat dispărut. La fel cum Ludovic Orban a aruncat în Triunghiul Bermudelor raportul Direcției Generale de Monitorizare și Control din propriul minister. Mai e ceva de făcut?

Păi da. Este adevărat că Ludovic Orban a dosit în mod iresponsabil și dintr-un motiv încă misterios raportul Corpului de Control și este posibil ca acesta să nici nu mai existe la minister în forma sa originală. Dar controlul nu a fost efectuat de extratereștri. Ci de oameni cu funcții de răspundere din Ministerul de atunci al Transportului. Acești oameni au un nume. Ei se numesc Gabriel Ștefănescu, atunci director general DGMC, adică al Direcției Generale de Monitorizare și Control. Niculina Cristea, șef de serviciu al unei direcții din Ministerul Transporturilor, DGIAC. Cristina Arjocan, șef de serviciu DGEB. Titus Giurcăneanu, consilier superior DGITR. După finalizare, au mai semnat acest raport încă trei persoane. Dorin Debucean, Mihai Grecu și Ionuț Laurențiu Masala, toți cu funcții de conducere în ministerul condus de Ludovic Orban.

Acestea sunt faptele. Dacă săptămâna viitoare Ludovic Orban, premier desemnat, este omologat de Parlamentul României, el va avea posibilitatea, din calitatea de prim-ministru, să mai șteargă niște urme. Dar nu toate urmele pot fi șterse. Iar martorii nu pot fi făcuți dispăruți. Și nici nu pot fi toți cumpărați. Cel puțin așa cred eu. Întrebarea e dacă statul subteran, care susține tandemul Iohannis-Orban, este dispus să treacă la propriu la munca de jos și să efectueze cuvenitele săpături.