Noi mărturii cutremurătoare ale supraviețuitorilor tragediei din clubul Colectiv. La termenul de joi al procesului, mai mulți martori au vorbit despre viteza cu care s-a răspândit incendiul și despre busculada care s-a creat la ieșirea din club. Pe de altă parte, o fostă angajată a spus că în club existau extinctoare, dar că nu au fost învățați cum să le folosească. "După momentul izbucnirii incendiului am observat că tavanul era din lemn, iar stâlpii erau înfășurați în burete în partea superioară. Jerbele de artificii estimez că erau la 45 de grade către tavan și stâlpi, erau suficient de mari astfel încât scânteile să ajungă la stâlpi. Jerba aceea, a doua, a fost mult prea intensă, mai puternică decât prima, când a lovit partea superioară a stâlpului s-a aprins buretele destul de repede și flacăra a urcat spre tavan. Rastelul nu a ars, dar s-a aprins materialul fonoabsorbant. S-a extins atât de repede încât aveam impresia că materialul e îmbibat un benzină", a povestit în sala de judecată o supraviețuitoare a tragediri.

„Mi-am dat seama că lucrurile nu pot fi controlate și i-am făcut semn prietenului meu să ieșim. Eu sunt arhitect și la un incendiu timpii de evacuare se calculează în minute, acolo a fost vorba de secunde. Nu toată lumea și-a dat seama de scenariul ce urma să se întâmple dar în momentul în care am trecut din club în containar deja era îmbulzeală. La trecerea dintre sală și container focul era deja deasupra mea. Era încă lumină și nu se făcuse încă fum. Focul era blocat de acea cortină, dar se făcuse deja îmbulzeală și oamenii se mișcau ca niște valuri. De aici mi-am dat seama că erau oameni căzuți. Am avut noroc să nu fiu împinsă către garderobă, să nu cad, m-am strecurat pe lângă mulțime și am ieșit pe lângă tocul ușii. Apreciez, relativ, că a durat 25 de secunde până am reușit să ies din club. Din container ieșea mult fum negru și exista o grămadă înaltă de oameni căzuți. Cei de deasupra aveau hainele în flăcări. Cei de afară încercau să îi tragă pe alții afară", a continuat ea.

„Cât am fost în club nu am sesizat ca arhitect ceva care să nu fie în regulă, dar sunt multe lucruri care nu funcționează și nu se văd", a mai spus martorul.

Tânăra a mai declarat la proces că pompierii au venit cam după 15 minute și au greșit inițial ușa, iar salvările care au venit apoi dar nu au intrat în curtea fabricii.

„Primii care au ajuns au fost doi polițiști care, în opinia mea, nu erau conștienți de ce se întâmplă", a mai spus ea.

O altă supravieţuitoare a incendiului, Cristina Iuliana Enache, a povestit că a ieşit la timp din club, imediat după izbucnirea incendiului, la îndemnul unei prietene, care tocmai terminase un curs în Japonia privind măsurile ce trebuie luate în situaţii de urgenţă.

"Eram colegă de serviciu la facultate cu Mihai Alexandru, membru în trupa 'Goodbye to Gravity'. Când am ajuns în club era multă lume, dar te puteai mişca. Eram relativ aproape de ieşire, lângă ultimul stâlp din sală. Am văzut când a izbucnit incendiul. A izbucnit o flacără şi o colega de-a mea, care tocmai venise de la un curs pentru situaţii de urgenţă desfăşurat în Tokyo, ne-a zis: 'Acum plecăm!'. Multe persoane nu şi-au dat seama ce se întâmplă. Am reuşit să trecem în containerul de la intrare mergând la pas. În container s-a produs îmbulzeală. Am reuşit să ies din container strecurându-mă pe lângă o grămadă de oameni, care blocaseră ieşirea. După ce am ieşit, am văzut cum din spate vine o flacără deasupra mea, urmată de un nor dens de fum, care te împiedica să respiri. Mi-am protejat faţa cu o bluză şi am încercat să nu respir. Am înaintat la capătul unei alei, la o uşă de metal, unde am reuşit să respir. Fumul avea o densitate solidă, nu se putea respira. Senzaţia era că fumul extrăgea oxigenul din plămâni. Totul a fost o chestiune de secunde şi nu cred că cineva ştia ce urma să se întâmple. Aproximativ 30 de secunde a durat din momentul în care am văzut incendiul până am ieşit afară", şi-a amintit Cristina Iuliana Enache.