MEMORII EMOŢIONANTE La doar 15 ani, Elly Gross a fost dusă în lagărul din Cehu Silvaniei, o localitate apropiată de oraşul său natal, Şimleul Silvaniei. De acolo, înghesuită într-un vagon de vite, lângă alte 1o sută de persoane, în condiţii insuportabile, a fost dusă în lagărul de concentrare de la Auschwitz 2 Birkenau. În 1995, Elly a destăinuit pentru prima dată ororile prin care trecuse unei fundaţii conduse de Steven Spielberg. Elly Gross spune că numai un miracol a ajutat-o să supravieţuiască Holocaustului. Astăzi, vrea doar să păstreze vie amintirea celor care nu au reuşit să reziste.

Elly Gross s-a născut pe 14 februarie 1949, la Şimleul Silvaniei, judeţul Sălaj, în familia Berkovits. În Şimleul Silvaniei exista, până la cel de-al Doilea Război Mondial, o puternică şi numeroasă comunitate de evrei. Tatăl său a fost dus în lagărele de muncă la numai 36 de ani şi, spune Elly, a dispărut complet din vieţile lor. Abia mai târziu avea să afle că tatăl său fusese ars de viu, la Dorsensk, în 1943. „La începutul iernii, în 1944, noi, evreii, trebuia să purtăm Steaua lui David. Copiii mă scuipau şi îmi spuneau că evreii jegoşi se duc în Palestina. Mama îmi spunea tot timpul că nu e cazul să mă plâng, ci că trebuie să iau viaţa aşa cum este”, a scris Elly Gross pe site-ul persomal. După Paşti, în 1944 evreii au fost scoşi din casele lor şi duşi forţat în Ghetoul din Cehu Silvaniei, la câţiva kilometri de Şimleu. „Am fost escortaţi în Ghetou. Cum am intrat am văzut bărbaţi acoperiţi cu sânge, autorităţile ungare torturau bătrânii, pe care îi suspectau că ascund bunuri de valoare”, mai scrie Elly. În ghetou, patru femei au primit sarcina de a curăţa cartofi şi, spune ea, printr-un noroc chior, la vârsta de 15 ani, se afla şi ea printre ele. „Noaptea mi s-a permis să le duc, fratelui şi mamei mele, unul sau doi cartofi”, povesteşte aceasta.

NOROC CHIOR În 27 mai 1944 evreilor li s-a ordonat să se urce în vagoanele pentru cărat vitele. Li s-a dat doar o sticlă cu apă, iar în vagoane erau câte 95-100 de persoane. „Grupul meu a fost dus într-o clădire. A trebuit să ne dezbrăcăm şi o fată mi-a tăiat părul, apoi m-a ras în cap. Cum am intrat la duş, am primit un săpun mic pe care erau gravate cuvintele „Jude Seife”. După ce am făcut duş, o femeie ne-a spus unde ne aflăm: Sunteţi la Auschwitz 2 Birkenau, Lagăr C”, a mai povestit supravieţuitoarea. În lagăr, Elly Gross a făcut de toate: a cărat apă pentru femei, a spălat pe jos cu clor. La finele lunii august 1944, doctorul Mengele a trimis-o pe Elly, împreună cu alte femei la Fallerslaben, în Germania, unde au lucrat la fabricarea minelor antipersonal. Gazele din fabrică i-au provocat o infecţie respiratorie şi febră. „Cele care se îmbolnăveau erau trimise din fabrică şi pierdute pentru totdeauna. Nu ştiu de ce, dar pe mine m-au lăsat să rămân. Nu mai lucram în fabrică, dar spălam podelele”, a mai scris supravieţuitoarea Holocaustului. În primele zile din aprilie 1945, Elly Gros a fost trimisă la Zalsweden.

BUCURIA ELIBERĂRII În 14 aprilie a avut parte de bucuria eliberării. Aliaţii i-au mutat la Hillrslaben, iar în câteva luni s-a întors acasă. Dar acasă nimeni nu o aştepta. Întreaga familie îi fusese ucisă. În 1946, vârsta de 17 ani, Elly Gross s-a căsătorit cu Ernest Gross, şi el supravieţuitor. „Am trăit sub regimul comunist în România 20 de ani şi am crescut doi copii. În 1966 ne-am mutat în America”, şi-a încheiat mărturia Elly Gross.