Gong. A început noua reprezentaţie a măscăriciului politic. E atît de sincer în prostia lui încît, iată, nici nu-i mai trebuie mască! De-a lungul domniei sale politice a învăţat să intre în pielea tuturor personajelor. Se pricepe la fabule. Cu toate că se îmbracă numai cu haine scumpe, ştie cînd şi cum să strige că, atenţie, curg zdrenţele de pe el! Acum, pe timp de criză, mimează foamea şi solidaritatea fără de frontiere faţă de oamenii muncii de pretutindeni. Cînd cade în melancolia greţoasă a patriotismului siropos, ne îndeamnă să cumpărăm numai produse româneşti. De unde bani? Vorbeşte cu seninătate despre ataşamentul naţional faţă de produsele autohtone ca şi cum acestea s-ar da moca! Măscăriciul politic se face că nu ştie cît de mult a scăzut nivelul nostru de trai. Practic, acum, după atîta lapte şi miere din reclamele politice, intri cu picioarele ca într-o baltă secată. Ca să cîştige simpatia alegătorilor, se dă în stambă. Se dă în stambă ca pe derdeluş. Practic, este numărul lui preferat. Măscăriciul politic ştie să se lovească iute ca nimeni altul cu fundul de pămînt. Chestia asta o face ritmat după refrenul “şi pietrele rămîn”. Parcă e un bumerang cu buci rozalii. După cum ştim cu toţii, măscăriciului îi place să se producă în tot felul de spectacole electorale. Evident, spectacole de prost gust. Măscăriciul este folosit pe post de umplutură de către diverse partide. Cu faţa lui, care a căpătat culoarea pateului stricat, este trimis la înaintare. În postura de candidat veşnic şi nemuritor, o ţine într-un bla-bla-bla permanent. Sîntem curioşi cu toţii să vedem ce ne mai promite măscăriciul politic! Care este oferta lui în acest an hazliu? Alegătorii s-au cam săturat de giumbuşlucurile lui ieftine şi previzibile. Vor ceva concret, că de spectaculosul de doi bani s-au săturat pînă în gît. Măscăriciul politic se opinteşte să ridice greutăţile cu care se confruntă societatea. E un şiretlic de-al lui mai ieftin. În realitate, bilele sînt umplute cu cifre din puf. Consilierii lui spun că este un număr de senzaţie. O fi, dar, din cîte constat, îl dă PIB-ul de gol. Măscăriciul politic exersează de zor şpagatul. Chipurile, dacă înţeleg eu bine, aşa ia el de la bogaţi ca să dea la săraci. Un alt episod din programul său se rezumă la efectul baloanelor colorate în materie de pensii. Flu-flu-flu. În contact direct cu realitatea, se sparg imediat. Cînd e criză de baloane, le confecţionează din gumă de mestecat. Ca să ia ochii naţiunii, ca la tîrg, le sparge între dinţi. Datul peste cap este un alt punct forte în programul său. De data aceasta însă, cu regret naţional, constatăm că nu se mai produce nicio minune. La început de mandat, măscăriciul se dădea peste cap şi lăsa în urma lui pere mălăieţe. Se pare că, de curînd, după cum spun statisticienii, perele mălăieţe sînt catalogate ca fiind victime colaterale ale crizei economice mondiale. Para mălăiaţă reprezenta pentru măscăriciul politic indicatorul de bază în comerţul axat pe vînzarea blănurilor achiziţionate de la urşii din pădure.