Odată cu integrarea în Uniunea Europeană, medicii generalişti cu drept de liberă practică, dar care nu sînt confirmaţi rezidenţi în specialitatea medicină de familie vor fi nevoiţi să urmeze cursuri de formare cu taxă. Mai mult decît atît, în cazul în care vor să îşi deschidă cabinete particulare după ianuarie 2007, medicii vor fi nevoiţi să ia examenul de rezidenţiat. Directorul general adjunct al Direcţiei Politici, Strategii şi Managementul Calităţii în Sănătate din Ministerul Sănătăţii Publice (MSP), dr. Mircea Bourceanu susţine că medicii generalişti nu va trebui să-şi înceteze activitatea, dar nu vor putea să-şi deschidă cabinete noi şi vor fi dezavantajaţi din punct de vedere financiar. Medicii care nu vor urma rezidenţiatul pentru specializarea medicină de familie, dar vor rămîne în activitate, vor primi cu 10% mai puţine puncte decît un medic confirmat în specialitatea respectivă, ceea ce înseamnă că valoarea contractului încheiat cu casa de asigurări de sănătate va fi mai mică. Aceste prevederi se înscriu în proiectul pentru aplicarea normelor metodologice de aplicare a Titlului III - asistenţa medicală primară - al Legii 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii. În document se stipulează şi posibilitatea ca medicii de familie să înfiinţeze grupuri de practică. Acestea existau şi înainte fiind create în momentul în care mai mulţi medici decideau să coopereze în anumite aspecte ce ţineau de de furnizarea de servicii sau utilizarea în comun a unor resurse. Aceste înţelegeri nu erau reglementate printr-un contract civil. De asemenea, în cabinetele de medicină de familie în care îşi desfăşoară activitatea medici formatori, acest lucru va trebui menţionat, ca şi unitatea de învăţămînt superior medical în a cărei coordonare metodologică se află respectivul specialist. Un medic formator poate obţine acest statut după un stagiu de pregătire la Centrul Naţional de Perfecţionare în Domeniul Sanitar sau după absolvirea unor cursuri acreditate în acest sens.