Nu doresc să fac pe „filosoful de buzunar”, însă azi voi încerca un alt tip de editorial. Evenimentele aproape dramatice petrecute în ultimele zile la Spitalul Judeţean din Brăila nu sunt altceva decât primele efecte administrative ale descentralizării haotice pusă la cale de guvern şi reprezintă doar vârful icebergului. În majoritatea marilor aşezăminte medicale din ţară domneşte o tensiune surdă, mocnită, care va exploda mai devreme sau mai târziu. O să vedeţi! Din acest punct de vedere, sistemul sanitar românesc de azi, gândindu-mă şi la tragedia de la Maternitatea Giuleşti, a devenit un atentat la viaţa populaţiei şi poate fi considerat drept o crimă de stat fără premeditare, ci numai din iresponsabilitate administrativă...

În vreme ce „acarul Păun”, respectiv asistenta Florentina Cârstea, arestată preventiv pentru moartea celor şase bebeluşi de la Giuleşti, zace în închisoare, consilierul prezidenţial Cătălin Avramescu, urmând modelul şefului său care ne-a invitat deja să părăsim ţara dacă nu ne place, ne recomandă indirect să evităm pe cât posibil sistemul medical din România, dându-ne chiar exemplul său personal. Păi, dacă până şi unul dintre oamenii cei mai apropiaţi ai preşedintelui recunoaşte voalat apocalipsa din sistemul autohton de „sănătate”, atunci ce pretenţii să mai avem de la Emil Boc, pe de o parte, şi de la asistentele sau doctorii pe care ne vine să-i înjurăm în fiecare zi, pe de altă parte, mai ales când ne aflăm în spital!? Juridic vorbind, culpabilitatea se transferă ierarhic până la vârf, deşi mai există şi proverbul românesc „Până la Dumnezeu, te mănâncă sfinţii”...

Dar Cel de Sus, prin Fiul Său, l-a învăţat pe om altceva! După ce Hipocrat a furat secretele medicale din templul lui Asclepios, fondând medicina hipocratică veche ce stă la baza actului medical de azi, moralmente vorbind, în toate epocile, indiferent de forma statului, cele mai importante trei lucruri au rămas sănătatea, justiţia şi educaţia. În România contemporană, toate trei sunt la pământ... Începând de acum 1700 de ani, când Sf. Vasile cel mare a înfiinţat Crucea Roşie, deşi ulterior a apărut şi „Semiluna Roşie”, medicina a devenit fundamental creştină, adică bazată pe iubire şi solidaritate, chiar dacă nu exclude total ideea de recompensă materială. Dar atunci când tu, ca medic, eşti împiedicat să salvezi vieţi, din cauza mijloacelor materiale precare, iar viaţa ta, ca pacient, este pusă în pericol chiar de puterea ce îţi conduce destinele, ca naţiune, la un moment dat, înseamnă că spiritul creştin a fost abandonat, solidaritatea nu mai există şi principiile hipocratice au dispărut.

O să vă întrebaţi: ce naiba bate ăsta câmpii? Fiţi atenţi! Umilinţa la care actuala guvernare ne supune pe toţi, fie medici, fie pacienţi, adăugând şi situaţia de atentat la vieţile noastre, este dovada morală a crimei de stat despre care vorbeam. Nu numai sărăcia pacienţilor, ci şi a cadrelor medicale, aşa cum am văzut recent la Brăila, ne-a adus pe toţi într-o stare de disperare. În România zilelor noastre, statul de drept este vraişte, iar morala a fost călcată în picioare. Cu alte cuvine, vorba lui Caragiale, ca să revenim la balcanismul nostru mult mai uşor de înţeles: „O soţietate fără prinţipuri, care-va-să-zică nu le are”...