Autorităţile locale constănţene - Consiliul Judeţean - fac eforturi substanţiale pentru distrugerea mitului conform căruia cel mai bun medic de la malul mării ar fi... trenul spre Capitală. În ultimele luni, mai multe secţii ale Spitalului Judeţean de Urgenţă (şi nu numai) au fost modernizate şi renovate complet, apoi redate imediat pacienţilor, care au atâta nevoie de asistenţă medicală de calitate. Şi asta în condiţiile în care, cu numai un an şi ceva în urmă, autorităţile centrale, prin sinistrul Guvern Boc, hotărau şi chiar reuşeau să închidă zeci de spitale, în toată ţara, inclusiv în judeţul Constanţa. Acum, începe să se contureze realitatea că, pe unele domenii medicale, unele chiar foarte importante, Constanţa are unii din cei mai buni (dacă nu chiar cei mai buni) doctori.

În acest timp, imaginea unui Bucureşti medical infailibil începe să crape, arătând că şi la case mai mari, prin superficialitate, lipsă de responsabilitate sau chiar neglijenţă criminală, se pot întâmpla grozăvii cumplite. O fetiţă tratată cu paracetamol injectabil a murit nu numai pentru că procedura în România nu prevede ca un medic să-i fie alături pe durata administrării tratamentului (în străinătate, în multe ţări civilizate, infirmierii sau chiar şi asistentele nici nu au voie să atingă, fizic, pacientul!). A murit nu numai pentru că asistenta n-a suspendat imediat administrarea injecţiei, la primele simptome de reacţie alergică. A murit nu numai pentru că mama micuţei a alergat singură pe scări, trei etaje, spre Reanimare, cu fetiţa aflată în agonie - unde s-a mai pomenit aşa ceva?! Ci a murit, în primul rând, din cauza... birocraţiei: Agenţia Naţională a Medicamentului primise încă de la începutul lunii aprilie o atenţionare din partea fabricantului Perfalgan, referitor la precauţiile în administrare, dar nu a distribuit-o către spitale, fiindcă avea ca termen (legal!) data de 31 mai!? Aproape două luni, ca să dea un e-mail sau un simplu fax tuturor spitalelor din ţară!?

Al doilea exemplu, dacă aţi crede că doar oamenii de rând sunt ignoraţi în unele spitale: cel al actorului Şerban Ionescu. Diagnosticat cu boala Lyme, după ce a fost muşcat de o căpuşă. Stupoare însă: Institutul Cantacuzino, singurul din România care ar putea diagnostica aşa ceva, nu a primit de la spitalele prin care s-a perindat nefericitul artist nicio probă de sânge, spre analiză?!? Şi asta se află abia după ce, prompt, Guvernul Ponta a alocat o sumă importantă pentru transferarea şi tratamentul său la o clinică din străinătate. Dincolo de necesarele schimbări şi investiţii logistice, e nevoie în România şi de o schimbare de mentalitate: medicina nu mai este doar un domeniu bănos, o facultate la care nici măcar nu mai e concurenţa de acum 20-30 de ani. E ceva mai mult decât atât.