Paradox sau realitate deformată? Nu prea are importanţă căci, oricum ai privi subiectul, consecinţele sale rămîn aceleaşi. Noile măsuri luate de ministrul Educaţiei şi Cercetării, Mihail Hărdău, care au avut drept scop accesul tuturor la informaţie şi un procentaj de 100% la admiteri, lovesc direct în buzunarele părinţilor. Nu că n-ar mai fi făcut-o. Problemele manualelor alternative rămîn actuale şi, mai mult decît atît, dau naştere la altele, hibrizi lacomi de banii munciţi ai celor implicaţi vrînd - nevrînd în acest proces, părinţii. Discuţia despre calitatea manualelor îşi pierde din importanţă din acest punct de vedere, fiind eclipsată de însuşi faptul că acestea există. Suprasaturarea pieţei cu manuale de toate soiurile a făcut-o pe Olguţa Vasilescu (deputat PRM), preşedintele Comisiei de Învăţămînt a Camerei Deputaţilor, să declare că manualele sînt doar un instrument ajutător şi că sursa informaţiilor se află în altă parte. În care parte, nu ştim, dar putem să precizăm care este soluţia găsită de părinţi în acest caz: meditaţiile particulare. „Cursurile” de acest gen sînt preferate de către părinţi, pe principiul „dai un ban, da’ face”, deoarece sistemul după care lucrează profesorii meditatori pare că are răspunsuri la toate întrebările şi evită zonele tulburi ale subiectelor cu variante sau fără variante. Astfel, profesorii care acced la statutul de „particular” sînt în stare să facă o sinteză din toate manualele, restrîngînd la minimum sfera alternativităţii. Siguranţa dată de această practică mai mult sau mai puţin legală îi îndreaptă pe părinţi pe calea îndrumării progeniturilor spre studiul particular. Sumele - care, adesea, înseamnă un sacrificiu pentru părinţi - ating praguri astronomice, preţul de 1.200.000 lei vechi pentru o singură şedinţă (durată: o oră şi jumătate cu pauză de zece minute, ca la şcoala de şoferi!) situîndu-se, pentru majoritatea celor ce plătesc, undeva pe la mijlocul distanţei dintre Pămînt şi Lună. Ritmul şedinţelor este, în medie, săptămînal, iar preţul variază (de la 1.000.000 la 1.200.000 lei) în funcţie de numărul de copii acceptaţi la o şedinţă. Manualele alternative deschid astfel larg calea meditaţiilor particulare, un sistem paralel de învăţămînt, agreat de tot mai mulţi părinţi.

Măsuri tardive luate în privinţa manualelor controversate

După consumarea penibilă a înfăţişării de la Comisia de Învăţămînt a Camerei Deputaţilor, ministrul a decis, totuşi, formarea a două comisii care să se ocupe de analiza manualelor de istorie şi limba română, în special de pasajele controversate din acestea. Cele două comisii vor fi alcătuite din profesori metodişti din cele opt regiuni ale ţării. Fiecare comisie va avea opt membri. „Vrem ca analiza manualelor controversate să fie una raţională şi nu una emoţională. Vrem să fie o analiză asupra acelor texte care au implicaţii asupra copilului. Pe noi nu ne interesează părerile adulţilor, ci impactul asupra elevului”, a afirmat Oana Badea, consilierul ministrului Educaţiei. Ea a mai precizat că fiecare comisie va prezenta Ministerului Educaţiei şi Cercetării, la sfîrşitul analizei, cîte un raport separat. În urma rapoartelor, se va face o analiză şi la nivel de minister. Comisiile nu au un termen limită în care să prezinte rapoartele. Astfel, mergînd pe principul „din greşeală în greşeală spre victoria finală”, ministrul Educaţiei şi consilierii săi vor aduce aceste rapoarte la cunoştinţa publică undeva, spre sfîrşitul lumii, aşa cum o cunoaştem noi. Sau al mandatului şi-n felul acesta scapă şi de imputările stîrnite de anevoioasa-i strategie, în caz că aşa se numeşte haosul care domneşte în structura ministerială care se ocupă cu educaţia şi cercetarea. Pînă atunci, tragem concluzia că graba şi iraţionalul merg mînă în mînă. Aşteptăm produsul hidos al divorţului, copilul divin sub formă de rapoarte asupra manualelor care - sic! - continuă să apară. Cînd se va stăvili haosul, este imposibil de spus.