Un grup de cercetători americani de la Universitatea Harvard a reuşit să creeze, prin bioinginerie, o meduză care ştie să înoate, pornind de la nişte celule prelevate de la şoareci şi de la un polimer de silicon. Meduza rezultată din bioinginerie a primit numele de Medusoid şi funcţionează ca o pompă biologică, asemănător unei inimi, fiind, astfel, un model excelent pentru studierea fiziologiei cardiace. ”Ideea este de a observa o pompă musculară care este diferită de inimă sau de alt organ muscular natural şi de a căuta acele similarităţi fundamentale sau principii de design care sunt comune”, a declarat Kevin Kit Parker, bioinginer de la Universitatea Harvard. Studiul demonstrează că există astfel de similarităţi fundamentale.
Meduzele se deplasează prin mediul acvatic funcţionând ca nişte pompe. În anul 2007, Kevin Kit Parker se afla în căutarea unei modalităţi de a răspunde anumitor întrebări despre funcţionarea inimii, când a observat mişcarea unor meduze şi a înţeles că studierea acestor organisme i-ar putea oferi răspunsurile căutate. Alături de colegi de la California Institute of Technology, Kevin Parker a organizat celulele şi siliconul într-un model care imită structura unei meduze reale. Apoi, creatura inertă a fost introdusă într-un bazin în care se afla un fluid cu o bună conductibilitate electrică şi a dat drumul la energie. Rezultatul este o creatură care înoată şi pulsează asemenea unei meduze reale, fără însă a se hrăni şi a se reproduce.
Aceste meduze artificiale îi pot ajuta pe oamenii de ştiinţă din diferite domenii să răspundă la diverse probleme. Un biolog marin poate studia arhitectura structurală a unei meduze şi felul în care aceasta înoată. Un cercetător specializat în biologie comparativă poate examina mişcarea unui astfel de medusoid în comparaţie cu mişcarea inimii. Pentru experţii în ţesuturi, acest experiment reprezintă o lecţie de proiectare şi control al calităţii. Kevin Kit Parker doreşte să folosească această meduză artificială pentru dezvoltarea unei noi generaţii de medicamente cardiovasculare şi pentru crearea unor noi inimi artificiale.