Mercurul ce provine din consumul de peşte nu creşte riscul de boli cardiace sau de accident vascular cerebral, potrivit unui studiu efectuat de cercetătorii americani, care au măsurat prezenţa acestei substanţe în unghiile tăiate de la picioare. Deşi experţii în sănătate recomandă oamenilor să consume peşte pentru a-şi proteja inima, o serie de studii anterioare avertizau asupra cantităţii mari de mercur prezentă în unii peşti, precum rechinul sau peştele-spadă, care ar putea anula beneficiile. Noul studiu, finanţat de Guvernul american, a despistat acelaşi număr de accidente cardiace indiferent de cantitatea de mercur aflată în unghiile participanţilor la cercetare.

La cercetare au participat 174.000 de adulţi. Specialiştii au folosit ca unitate de măsură a mercurului unghiile, care cresc mai lent şi sunt preferate analizelor de sânge, întrucât oferă un tablou de o mai mare acurateţe a concentraţiei de mercur din organism. După circa 11 ani, 3.500 dintre aceştia au suferit atacuri sau au dezvoltat o boală de inimă. Comparând concentraţiile de mercur din unghiile acestora cu cele ale persoanelor care nu au avut probleme de sănătate, cercetătorii au demonstrat că mercurul nu are nicio legătură directă cu infarctul miocardic sau alte boli de inimă.

Mercurul există în stare naturală în pământ şi pietre, mai ales în carbon. Carbonul, eliberat în atmosferă prin arderile de la o centrală pe bază de curent electric, cade din nou în apă, iar peştii care se hrănesc cu plancton absorb mercurul. Aceştia sunt apoi mâncaţi de peşti mai mari, precum rechinul, peştele-spadă, macroul-rege, în care se află mari cantităţi de mercur. Consumat în cantitate mare, acest metal poate afecta dezvoltarea creierului şi a sistemului nervos al copiilor. Reprezintă un pericol potenţial şi pentru fetuşi. Asociaţia americană de cardiologie recomandă adulţilor să mănânce peşte cel puţin de două ori pe săptămână. Femeile însărcinate şi copii mici trebuie să evite consumarea peştelui bogat în mercur şi să mănânce aproximativ 350 de grame pe săptămână de somon sau lup-de-mare, specii mai puţin bogate în mercur.