Premierul britanic, David Cameron, şi-a luat angajamentul să lupte pentru aderarea Turciei la UE şi şi-a exprimat nemulţumirea faţă de ritmul lent al negocierilor, în timp ce ministrul german de Externe a spus că Ankara nu este pregătită deocamdată să fie inclusă în UE. În prima sa vizită în această ţară, în calitate de premier, Cameron a precizat că Ankara ar putea deveni o mare putere europeană, care să ajute la reconstruirea relaţiilor cu Orientul Mijlociu. ”O UE fără Turcia nu este mai puternică, ci mai slabă, nu mai sigură, ci mai puţin sigură, nu mai bogată, ci mai săracă”, a subliniat David Cameron într-un discurs rostit în Parlamentul de la Ankara. El a comparat ostilitatea unor membri UE faţă de candidatură cu modul în care a fost privită aderarea Marii Britanii, la un moment dat. La o conferinţă de presă comună cu premierul turc, Recep Tayyip Erdogan, Cameron a sugerat că Marea Britanie va impune restricţii temporare pe piaţa muncii, vizând Turcia, aşa cum a procedat şi în cazul României şi Bulgariei. Însă, creşterea economică rapidă a Turciei va face astfel de restricţii inutile în următoarele decenii, a dat el asigurări.

La polul opus, ministrul german de Externe, Guido Westerwelle, a avertizat că Turcia nu este pregătită să adere la UE. Declaraţia a fost făcută pentru cotidianul ”Bild”, cu câteva ore înainte de o întâlnire cu omologul său turc, Ahmet Davutoglu, la Istanbul. Şeful diplomaţiei germane a admis, însă, că, pe lângă interesele economice, Turcia poate ajuta UE în mai multe conflicte, fie în Afganistan, Iran, Yemen sau Orientul Mijlociu. Westerwelle trebuie să ţină cont de relaţiile politice din Germania, unde partenerul de coaliţie al formaţiunii sale, Uniunea Creştin-Socială, se opune strict aderării Turciei la UE. Cancelarul Angela Merkel pledează pentru un parteneriat privilegiat cu Turcia, o noţiune pe care Ankara o respinge. Turcia a lansat negocierile cu UE în 2005, dar este puţin probabil să adere în următorii 10 ani, parţial din cauza opoziţiei unor ţări precum Franţa. Refuzul său de a recunoaşte Cipru, stat membru UE, susţinerea publică din ce în ce mai mare faţă de partidele pro-islamice şi situaţia minorităţii kurde din ţară rămân potenţiale obstacole. În ultimii cinci ani, Ankara a deschis numai 11 din cele 35 de capitole de negocieri care jalonează discuţiile şi a închis numai unul.