Tot mai multe voci publice condamnă psihologii care cer bani în schimbul serviciilor pe care le oferă şi consideră că aceştia, la fel ca şi medicii, ar trebui să presteze gratuit, deoarece se pun în slujba aproapelui.
De cealaltă parte, psihologii consideră că profesia lor implică mulţi ani de studii, de cercetare, multe vieţi schimbate în bine, iar o meserie remunerată îi conferă un mai mare prestigiu, o mai mare credibilitate şi, implicit, îl va ajuta pe psiholog să investească în formarea sa continuă. „Am înțeles ambele părți pentru că am fost pusă în ambele situații. Am fost, pe rând, în ambele ipostaze. Știu ce înseamnă să plătești o ședință de terapie, să scazi din banii de distracție sau să amâni o factură pentru că îți dorești să mergi în continuare ca să te descoperi, ca să te vindeci. Știu ce înseamnă efortul care poate apărea în unele zile în care nu ai bani suficienți pentru a pleca un weekend însă te bucuri că-ți ajung ca să ajungi la următoarea ședința, pentru că știi că mai ai ceva de discutat, încă un strat de dat jos care te duce mai aproape de vindecarea ta. Știu, pe de altă parte, ce înseamnă să petreci fiecare zi și weekend, timp în care alții sunt liberi să se bucure de timpul lor, ca să înveți“, explică psihologul Andra Tănăsescu.
Psihoterapia nu este un act social
În opinia specialistului, ambele situații vin cu bune și cu rele, ambele presupun un efort și ambele „tabere” au dreptul de a-și exprima nemulțumirile. În timp ce persoanele care apelează la ajutorul unui psiholog, condamnă prețurile și ridică întrebări legate de integritate acelor specialiști, argumentând că și-au ales această meserie ca să ajute, că este o menire și că poate ar trebui să se gândească de mai multe ori înainte să ceară bani, psihologii și alții din domeniu stau la sfârșitul zilei și se întreabă unde greșesc.
„Nu pot pretinde că știu ce se întâmplă în mintea altora, pentru că nu am învățat încă o modalitate prin care să citesc mințile (contrar opiniei multor persoane, psihologii nu citesc gândurile și nici nu fac vrăji ca să descopere care este problema). Știu însă ce este în mintea mea și a câtorva persoane apropiate mie, din acest domeniu. După multă muncă, drumuri lungi, week-end după week-end, bani pe care îi dăm ca să știm ce să facem odată ce omul ne trece pragul, ajungem să ne confruntăm cu situația în care munca noastră este considerată de mulți a fi un fel de act social, voluntariat sau caritate. Da, ne dorim să fim alături de oameni, să ajutăm, să sprijin, să facem bine. Eu cel puțin, asta mi-am propus atunci când am ales aceasta meserie în locul oricărei alte specializări. Ce vrem să înțeleagă cei care ne sună, și risc să spun că vorbesc în numele multor colegi din domeniu, este că mi se pare firesc să fie la fel de normal să plătești pentru o ședință de terapie cum este să plătești o consultație la medic”, a precizat psihologul.
O parte din remuneraţie este reinvestită
Aşa cum medicul investește ani buni ca să ajungă unde este, la fel se întâmplă și cu psihologul și psihoterapeutul: facultate, formare, cursuri de specializare, conferințe, cercetări, cărți peste cărți citite, seminarii și workshop-uri. „Psihologii, psihoterapeuții și alții din acest domeniu au același drept ca orice specialist care are grijă de sănătatea omului, să fie plătiți pentru munca și timpul pe care le-au petrecut ca să devină cine sunt. Pentru că, în timp ce medicii și doctorii sunt specializați pe a vindeca corpul fizic, psihologii se specializează pe vindecarea sufletului și a psihicului“, conchide Andra Tănăsescu.