Pe vremea comunismului exista o sintagmă imbecilă pe care limba de lemn a epocii de aur o repeta cu emfază şi solemnitate: \"Omul a învins natura!\" Da de unde?! Ultimele inundaţii au dovedit încă o dată că omul nu a \"învins\" nimic şi că natura face ce vrea, când vrea, cum vrea... Totuşi, dacă bieţii români s-ar afla numai la mâna lui Dumnezeu, încă ar mai exista vreo speranţă de salvare, însă oamenii se află la mâna autorităţilor locale sau centrale, în covârşitoarea lor majoritate de culoare portocalie, ceea ce nu le oferă motive de optimism.

De peste 10 zile urmăresc buletinele meteo şi parcă nu-mi vine să cred că ploile continuă să facă ravagii. Cum naiba a putut prognoza institutul britanic de meteorologie faptul că 2010 va fi cel mai călduros an din toată istoria statisticilor meteo, fără să prevadă şi asemenea calamităţi?! Dacă aş fi obsedat de \"teoria conspiraţiei\", ca Ion Cristoiu, m-aş repezi să mă întreb cu glas tare dacă nu cumva avem de-a face şi în acest caz tot cu o manipulare... Culmea este că trusturile media şi unele fundaţii au strâns mai multe ajutoare decât au fost în stare guvernanţii! Dacă bieţii sinistraţi ar fi beneficiat doar de pantofii cu toc ai Elenei Udrea sau de răstelile publice ale preşedintelui, acum, probabil că erau cu adevărat muritori de foame. Un specialist al aceluiaşi institut regal din Anglia şi-a permis acum câtva timp să facă încă o profeţie apocaliptică. El a declarat că toate aceste dezechilibre meteorologice vor provoca o mare criză de resurse alimentare ce va avea drept urmare, peste o sută de ani, începutul dispariţiei rasei umane. Păstrându-mi simţul umorului, aş mărturisi că, dacă o astfel de previziune s-ar putea adeveri, dispariţia să înceapă cu pedeliştii, în caz că vor mai exista pe atunci, aşa încât noi, ultimii supravieţuitori, să ne mai tragem sufletul măcar înainte de final...

După ce că bieţii români sunt chinuiţi de criza economică, au mai avut şi ghinionul acestor inundaţii, pe lângă nenorocirea unor guvernanţi incompetenţi şi iresponsabili! Asta îmi aminteşte de ironia unui proverb monumental, pe care voi încerca să-l transcriu într-o formă publicistică decentă, ca epilog: \"La omul sărac, nici boii nu trag. O pâine dacă are, până şi pe aia o scapă din mâini, în bălegarul din mijlocul drumului. Iar dacă îi vine să facă dragoste cu nevasta şi îl apucă erecţia, atunci chestia asta se întâmplă numai duminica, la biserică, în timpul slujbei\"... Aşa ştie românul să facă haz de necaz!