“Sînt o anomalie statistică. Fiică de negri, elevă în South Side din Chicago... N-ar trebui deloc să fiu acolo”, declara Michelle Obama, cea care va deveni prima First Lady (Prima Doamnă) de culoare la Casa Albă, odată cu victoria soţului său, democratul Barack Obama. Tînără şi elegantă, Michelle Obama, în vîrstă de 44 de ani, este considerată de simpatizanţii săi drept o nouă Jackie Kennedy, dar adversarii săi, iritaţi de modul ei direct de a le spune lucrurilor pe nume şi de umorul ei caustic, o acuză de antiamericanism, aroganţă şi chiar de rasism.

Michelle Obama a mărturisit că a avut unele reticenţe cînd soţul său s-a lansat în cursa pentru Casa Albă, deoarece voia să-şi apere viaţa de familie. A acceptat, însă punînd unele condiţii, ca Malia, de 10 ani şi Sasha, de 7 ani, să-şi vadă tatăl cel puţin o dată pe săptămînă şi ca el să se lase de fumat, ceea ce Barack a făcut, dar doar... pe jumătate, deoarece, din cînd în cînd, mai gustă din plăcerea unei ţigări. Provenită dintr-o familie modestă, Michelle Obama a crescut în Chicago, în South Side, cartierul cel mai sărac al oraşului. Părinţi şi copii trăiau toţi patru într-o locuinţă cu două camere. Tatăl lui Michelle, Frazer Robinson, angajat al Primăriei, a muncit toată viaţa, în pofida unei scleroze în plăci. Marian, mama sa, a crescut copiii. Michelle a reuşit totuşi să intre la prestigioasa Universitate Princeton, în 1981. Teza sa de sociologie se referă la divizarea rasială: cum studenţii de culoare sînt molipsiţi de structura socială şi culturală a albilor şi se identifică din ce în ce mai puţin cu comunitatea lor de origine. După Princeton, Michelle a intrat la Facultatea de Drept de la Harvard, după care a devenit avocat la o firmă de avocatură din Chicago, unde l-a întîlnit pe cel care avea să-i devină soţ. După căsătoria lor, în 1992, Michelle Obama a părăsit sectorul privat pentru a lucra la Primăria din Chicago, apoi la Spitalul Universitar din oraş, unde acum este vicepreşedinte pe probleme de relaţii externe. Michelle Obama a fost unul dintre pilonii campaniei electorale a soţului său. Ea a dat o mulţime de interviuri pentru presă şi s-a adresat cu o voce fermă unor mulţimi considerabile. “Soţul meu va fi un preşedinte extraordinar, prezicea Michelle Obama.

Rolul soţiei preşedintelui SUA nu are practic nicio limită, astfel că Prima Doamnă, deşi nu este remunerată şi nu are nicio responsabilitate oficială, poate să exercite o influenţă asupra deciziilor politice. Soţia celui de-al patrulea preşedinte american, James Madison, Dolley Madison, a îmbinat aceste aspecte politice şi protocolare ale funcţiei. Dolley Madison şi-a riscat viaţa, în timpul războiului din 1812 împotriva britanicilor, încercînd să salveze comorile simbolice ale tinerei republici americane, de la un incendiu care a izbucnit la Casa Albă. Eroismul ei a intrat în istorie. Caracterul instituţional al funcţiei a căpătat, la jumătatea secolului al XIX-lea, o foarte mare importanţă, astfel încît publicul nu putea să conceapă Casa Albă fără o Primă Doamnă. Harriet Lane a jucat acest rol în timpul mandatului unchiului ei, James Buchanan (1857-1861), singurul celibatar ales vreodată în funcţia de preşedinte. Cu această ocazie a fost creat titlul de Primă Doamnă. Mary Lincoln a fost prima care s-a implicat în scandaluri, sub mandatul de preşedinte al soţului ei (1861-1865). Hellen Taft, Primă Doamnă la Casa Albă din 1909 pînă în 1913, a fost prima care a susţinut lupta pentru dreptul femeilor la vot. Edith Wilson (1913-1921) a asigurat gestionarea preşedinţiei pe durata stării de convalescenţă a soţului ei, care suferise un atac cerebral. Potrivit istoricilor, Eleanor Roosevelt (1933-1945) a fost cea mai activă dintre Primele Doamne. Ea a contribuit la decizia SUA de a se angaja în cel de-al doilea Război Mondial. Preşedinte al comisiei însărcinate cu redactarea Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, Eleanor Roosevelt a prezentat, în 1948, la trei ani după decesul soţului ei, la tribuna ONU, această declaraţie. Jacqueline Kennedy (1961-1963) a sedus lumea întreagă prin stilul, eleganţa şi carisma ei. Ea figurează, la 14 ani de la moarte, printre cele mai populare Prime Doamne americane. Lady Bird Johnson (1963-1969) a jucat un rol de pionierat în domeniul protejării mediului. Printre Primele Doamne aflate încă în viaţă, Betty Ford (1974-1977) a provocat o controversă prin aprobarea deciziei Curţii Supreme prin care se recunoştea dreptul la avort. Rosalynn Carter (1977-1981) a fost de mai multe ori trimisul special al preşedintelui în America Latină. Nancy Reagan (1981-1989) şi Barbara Bush (1989-1993) şi-au limitat atribuţiile doar la susţinerea operelor de caritate. Hillary Clinton a devenit în 2001 prima şi singura Primă Doamnă aleasă în Senat. În timpul mandatului soţului ei, între 1993-2001, ea a condus o mişcare care să permită tuturor americanilor să beneficieze de asigurări de sănătate. Ea s-a prezentat pentru învestitura Partidului Democrat şi ar fi putut să devină prima femeie preşedinte a SUA. Laura Bush (2001-2009) a încurajat copiii să citească. Ea a influenţat mai multe cauze, printre care lupta împotriva bolilor cardiace la femei sau creşterea subvenţiilor federale către bibliotecile publice. Ea a călătorit în Asia, Orientul Mijlociu şi în Africa pentru a promova accesul femeilor la servicii medicale şi educaţie.

Modul de viaţă al lui Barack Obama se va schimba radical la Casa Albă

Barack Obama va fi învestit oficial preşedinte al SUA la 20 ianuarie 2009, atunci cînd se va muta la Casa Albă şi toată viaţa lui se va schimba. De la George Washington (1732-1799), toţi preşedinţii americani au locuit la Casa Albă, în Washington D.C. Clădirea are 132 de camere, 35 de băi, 412 uşi, 147 de ferestre, opt scări, trei ascensoare, un cinematograf, o piscină, o sală de gimnastică şi un teren de bowling. Dotată cu buncăr antiatomic, Casa Albă este cea mai sigură clădire din lume. Pupitrul principal din celebrul Birou Oval este făcut din lemnul navei britanice HMS Resolute. În 1782 s-a introdus parafa pentru documentele oficiale ale preşedinţiei. Ştampila are inscripţionat un vultur pe o ramură de măslin în partea stîngă şi 13 săgeţi în partea dreaptă, simbolizînd dorinţa de pace, chiar dacă trebuie luptat pentru ea. Cele 13 săgeţi argintii reprezintă primele state americane.

Casa Albă dispune, de fapt, de două avioane Air Force One, de tip Boeing 747-200 B, unul fiind de rezervă. Acestea sînt cele mai dotate avioane de pasageri din lume, valorînd în total 500 de milioane de euro. Aeronavele cîntăresc fiecare 400 de tone, au un echipaj de 23 de persoane şi pot transporta 70 de pasageri. Sînt dotate cu 80 de telefoane, radar şi aparatură de ultimă generaţie. Preşedintele are şi… butonul nuclear. Este vorba de o valiză din piele de culoare neagră, care conţine dispozitive electronice speciale. Aceasta este întotdeauna în preajma preşedintelui, fiind transportată de un ofiţer al forţelor armate. Valiza conţine un plan de război nuclear. Poate fi activată doar printr-un card de plastic pe care îl ţine însuşi preşedintele.

Trecînd peste confortul Casei Albe, Barack Obama va cîştiga puţin peste 400.000 de dolari anual (aproximativ 310.000 euro). Paza preşedintelui american este asigurată de 3.200 de agenţi ai Secret Service. Gărzile poartă costume de culoare neagră, ochelari de soare şi aparatură de comunicare. Unii agenţi vor proteja familia sau animalele preşedintelui. Barack Obama va fi transportat cu un autoturism de tip Cadillac DTS, cu lungimea de 6,3 metri, greutatea de trei tone şi valoarea de 2,3 milioane euro. Tabla maşinii este din titaniu antiglonţ, iar grosimea portierelor este de 12 centimetri.