Cercetătorii au descoperit microbi la o adîncime record de 1,6 kilometri sub fundul Oceanului Atlantic, care ar putea oferi indicii despre forme de viaţă ce pot evolua în subteranul altor planete, potrivit unui studiu publicat în revista “Science”. Descoperirea organismelor procariote în sedimentele fierbinţi de sub nivelul oceanului în zona Newfoundland, Canada, dublează recordul anterior de adîncime la care au fost descoperite forme de viaţă - 842 metri -, potrivit experţilor din Ţara Galilor şi Franţa, autorii acestui studiu. “Este cel mai adînc, mai vechi şi mai fierbinte sediment marin în care au fost descoperite organisme procariote”, a spus John Parks, profesor la Universitatea din Ţara Galilor, co-autor al studiului. Microbii au fost descoperiţi la o adîncime de 1.626 de metri, în sedimente vechi de 111 milioane de ani, la temperaturi de 60 - 100 de grade Celsius (140 - 212.00 Fahrenheit), potrivit studiului.

ADN-ul procariot este de obicei reprezentat printr-o singură moleculă de ADN stocată în nucleoid. Lipsa nucleului le diferenţiază de eucariote - toate animalele şi plantele de pe Pămînt. “Dacă există biosferă subterană substanţială pe Pămînt, atunci aceasta ar putea să existe şi pe alte planete”, a indicat Parks, care spune că asemenea microbi pot supravieţui pînă la 4 kilometri sub fundul mării pe Terra. Din acest motiv, o mostră prelevată de la suprafaţa planetei Marte nu poate indica dacă există sau nu viaţă pe Marte. Nu se ştie dacă microbii descoperiţi în Newfoundland au vreo legătură cu energia solară, care este sursa vieţii la suprafaţă - aceştia ar putea mînca metan, de exemplu, format din descompunerea plantelor în urmă cu milioane de ani. Sau microbii ar putea fi independenţi de soare şi dependenţi de energia geochimică, aşa cum sînt anumite forme de viaţă din jurul coşurilor vulcanice de pe fundul oceanelor. Pe uscat au fost descoperirte forme de viaţă şi în mine foarte adînci. Descoperirea ar putea complica planurile multor state şi companii de a îngropa gazele cu efect de seră de la fabrici sau centrale în rocile poroase de sub fundul mărilor, despre care s-a crezut multă vreme că nu conţin forme de viaţă. “Este o perspectivă riscantă să pui gazele în formaţiunile geologice şi să nu iei în considerare reacţiile organismelor de acolo”, a spus Parks.

Specialiştii cred că microbii ar putea reacţiona cu dioxidul de carbon, însă mai sînt necesare studii care să analizeze acest lucru. Convenţia de la Londra, cu privire la descărcările în mare, a fost modificată anul trecut, pentru a permite stocarea dioxidului de carbon în sedimentele de pe fundul mării. Specialiştii ONU cred că îngroparea dioxidului de carbon ar putea fi unul dintre principalele instrumente ale acestui secol de încetinire a încălzirii globale, fenomen care produce inundaţii, secete şi creşterea nivelului mărilor.