Promovînd pe scară largă democraţia grătarului şi a serbărilor cîmpeneşti fără limită, fără număr, cum vreţi să spuneţi, micul şi berea conduc ţara împreună de ani mulţi. Cu toate că se află acolo unde se află, pe o poziţie incontestabilă, nu au fost acuzate niciodată de dictatură. Ba, dimpotrivă, micul şi berea sînt realese tot timpul ca lideri de necontestat. Micul şi berea, ca relaţie, reprezintă un exemplu de unitate de monolit şi ajutor reciproc. Din cîte ştiu, nu s-au păruit niciodată, nu s-au scuipat şi nu s-au înjurat, într-un contrast evident faţă de reacţiile de tip mahala din guvernarea trecută. În timp ce prezidentul se bumbăcea cu premierul Tăriceanu, ca două mahalagioaice pe scara blocului, micul şi berea puneau la cale noi alianţe pacifiste. Micul şi berea au împreună un vechi stagiu în politică. La unison, au serbat de nenumărate ori ziua de 1 Mai, ceea ce fac şi acum în capitalismul nostru de cumetrie. De altfel, micul şi berea reprezintă simbolul cumetriilor de tot felul şi de peste tot. Dacă vă amintiţi, mă adresez, evident, celor de vîrsta mea, tot micul şi berea ne-au trecut comunismul. Ca mediatori, sînt fără egal, ceea ce prezidentul nu vrea să înţeleagă. Domnia sa ar trebui să preia modelul lor de viaţă şi activitate revoluţionară. Ar putea fi ca micul. Mai nou, de cînd cu noua guvernare, micul e ca el. Mă refer la micul guvernamental. Aud că micul şi berea au stins elanul proletar al sindicatelor. O să spuneţi că e prea puţin. Poate da, dar aici este vorba de tradiţie. Faţă de ultimii conducători ai patriei, micul s-a sacrificat întotdeauna, precum un Doja mai mititel, pentru binele naţiunii. E drept, exemplul lui de vitejie este foarte greu de urmat, dacă luăm în considerare temperatura de pe grătare. Cunosc politicieni care se expun foarte rar la soare. Cu alte cuvinte, nu prea vin în teritoriu. Cică, zic ei, se feresc de insolaţie. Nu şi dacă e rost de vreo campanie electorală… În foarte multe situaţii de criză socială, mititeii se perpelesc pe grătar fără să crîcnească. Pacea socială contează! De cealaltă parte a baricadei, berea pozează în modelator de caractere. La nevoie, încinge spiritele şi stimulează creşterea crezului revoluţionar. Cînd ţara devine gri, o transformă în roz-bombon. Ia minţile adversarilor. Se insinuează în politică. Poate determina pe oricine să vorbească prostii. Mobilizează alegătorii şi îi scoate din starea de apatie generată de tot felul de sondaje măsluite. Face gura să vorbească fără tine. În stare nealcoolică, promovează tineretul oricărui partid. Are o influenţă covîrşitoare în ce priveşte intenţia de vot. Asigură legătura dintre putere şi pătura de jos. Atenţie, consumul exagerat de bere poate coborî pătura de jos pînă la nivelul minim al podelei. În ciuda rolului său conducător, nu se recomandă să fie consumată înainte sau cînd vă urcaţi la volan. Berea păcătuieşte prin roşul din fiolă. Din această cauză, se spune că este de sorginte comunistă. Aiurea!