După ce a făcut pe deşteptul, pozând în leu paraleu, mielul a revenit în aşternutul său. În această ipostază, şi-a recăpătat vechile ticuri şi obiceiuri. Ca să înşele opinia publică, se străduieşte să intre în pielea blândului Ben. Dacă tot i s-au stins fitilele, măcar să o dea la pace cu cel căruia i-a purtat sâmbetele. Deşi se crede mare şmecher în politică, mielul a luat-o rău de tot în freză! Din prea mult exces de zel, a făcut-o de oaie, ceea ce înseamnă o depăşire substanţială a atribuţiunilor sale. După ce a deranjat un oraş întreg cu referendumul său pe tema spanacului, vrea să o dea la pace cu adversarii politici! Tocmai el, ca să vezi, intransigentul şi durul din poveste! De dat la pace, ca să folosesc expresia lui savantă, e simplu, numai că, într-un final, cineva trebuie să plătească oalele sparte. Când se agita ca un leu nevrozat din cauza stresului de cuşcă, le spunea tuturor că le face şi le drege… Mare caftangiu şi mielul ăsta! Umbla cu mănuşile de box prin oraş şi se lua la harţă cu toată lumea. E drept, în campania electorală, a stat o vreme ascuns sub streaşina casei sale. Din când în când, ca efect direct al propagandei generate de sondajele de opinie, îl mai lua cu friguri. După ce i-a revenit apa la moară, a dat năvală în târg cu o falcă în cer şi cu una în pământ. Era convins că o să-i îngroape pe toţi contestatarii săi, înscăunându-se singur rege peste oraş. Aiurea. A tras de sfori până s-au rupt. Din şmecher, după cum spuneam, subit, a redevenit mielul împăciuitor şi bun al cetăţii! Ca să vezi şi să nu crezi! Mielul despre care vorbesc trece cu uşurinţă de la o stare sufletească la alta. Din acest motiv, nu te poţi baza niciodată pe el. Chiar şi astăzi, când se comportă ca un miel naiv şi dezordonat, pentru că declaraţiile sale sunt lipsite de coerenţă, e limpede că pune la cale ceva putred, după cum stă în firea lui. S-ar putea, nu contest, ca mielul să aibă nevoie de un scurt armistiţiu. Aşa procedează ori de câte ori socoteala lui de acasă nu se potriveşte cu cea din târg. De-a lungul existenţei sale politice, mielul s-a mai aflat în astfel de situaţii incomode. Se vede de la o poştă că nu se acomodează deloc cu calapodul mielului. În calitate de miel pocăit, mijloacele de exprimare sunt reduse. Sunt situaţii când trebuie să stai cu capul plecat sau la cutie. Te mai fugăreşte unul sau altul din partid. Tragi cu puşca şi nu ia foc. Mă rog, diverse alte situaţii. Cu siguranţă, dacă s-a pocăit peste noapte, mielul are un mare interes. În primul rând, trebuie să se lepede de ruşinea înfrângerii suferite în plan politic. Deunăzi, cu portavocea lipită de buze, anunţa că urmează să-i urecheze pe toţi cei care i-au stat în cale şi că îşi va pune oamenii în posturile cheie. A dat-o în bară. Şi, în astfel de situaţii, cum să spun, e cam greu să-ţi scoţi cămaşa în faţa susţinătorilor dezamăgiţi. Mielul a trecut la dieta iepurelui şi papă morcovi de la finul cu clopoţei.