În materie de prostie, privirea mielului face cât o mie de cuvinte. Este de o expresivitate demnă de o cauză mai bună! Păcat că nu se apucă de beletristică! Mielul, evident. Nu mă refer la mielul sortit să ajungă drob, ci la prostovanul de lângă noi. Constatare. În aproape fiecare politician se regăseşte un miel turbat. Cu ghinion, nu cu noroace, cum se laudă ciobanii care nu au avut parte de soarta lui Becali. La noi, mielul turbat se trage din leul paraleu, care se crede zeu. E câte unul care, în anumite ipostaze, face pe leul furios. Se repede la cei din jur ca să-i apuce de pantaloni. Se scutură tot timpul nervos şi ameninţă în dreapta şi în stânga. Când se află în Opoziţie, declară că militează pentru drepturile omului şi critică Puterea. De fapt, răcneşte la ea. Când este prins cu ocaua mică, leul paraleu devine mic cât un miel crud. Evident, ca vârstă. Subit, îşi schimbă glasul, trecând rapid de la tonalităţile înalte şi grave la cele subţiri şi anemice. La început, în postura de miel, individul este foarte greu de recunoscut, pentru că îşi schimbă total conduita civică şi politică. Surprinzător, fizionomia rămâne nealterată! De aceea, la noi, leii seamănă cu mieii. Din dorinţa de a deveni simpatic noului stăpân, mielul se adaptează cerinţelor sale de cumetrie. Gura nu-i mai tace, iarba nu-i mai place… Privirea mielului vorbeşte de la sine despre caracterul său, chiar dacă nu este umedă precum cea a viţelului. Printre politicieni, mielul a rămas etalonul slugărniciei şi supuşeniei faţă de cei aflaţi la Putere. Mai nou, ca formă de organizare, mielul a constituit un nucleu al independenţilor cu corniţe. Când vrei să pătrunzi în bezna prostiei, e suficient să-l priveşti direct în ochi pe prostovan. Să nu vă faceţi iluzii că puteţi pune bazele unui dialog civilizat şi cu o anumită tematică. În ultima vreme, diverşi lei paralei au optat pentru statutul de miel apolitic. În felul acesta, au fost reduşi la tăcere pe bază de dosar. Ia mielul cu noroace! Sunt unii care cad tot timpul în picioare, ceea ce reprezintă un avantaj. Rămâne de văzut cât o să mai ţină figura asta felină! Privirea mielului spune foarte multe despre capacitatea sa de a înţelege, aşa cum se cuvine, realitatea înconjurătoare. Pentru opinia publică, reprezintă viitorul berbec. La rândul său, în materie de prostie, berbecul întruchipează politicianul pârât şi parşiv. E suficient să auziţi ce debitează, prin behăit, în Parlament. Sunt berbeci care, mizând pe tradiţionala lor bărbiţă, pozează în intelectuali. Arborând privirea lor umedă, se lansează în discursuri interminabile şi tembele. Din păcate, cei mai mulţi dintre ei o fac pe banii contribuabililor. Strânşi cu uşa, vitejii de altădată au abandonat lupta împotriva corupţiei. Peste noapte, au dispărut de pe prima scenă a ţării! De necrezut! În anii care au trecut, ieşeau la interval şi claxonau opinia publică, umflându-şi muşchii cu praştia. Între timp, marii justiţiari ai patriei s-au transformat în mieluşei, bieţii de ei!