O ceaşcă de ceai era cea care însoţea madeleina proustiană evocatoare a unor amintiri de mult uitate. Gustul ei n-ar fi fost acelaşi fără contribuţia unei licori care să reproducă sentimente cuibărite în cotloanele minţii lui Marcel Proust, pe drumul său de căutare a timpului pierdut. Roata s-a întors şi ceaiul, la modă în secolul trecut, a revenit el însuşi în mintea generaţiilor de azi, a tinerilor Millennials, şi în prim-planul băuturilor de savurat, indiferent de momentul zilei sau de companie.

Istoria ceaiului începe în China, în 2737 î. Hr., când, potrivit unei legende, împăratul chinez Shen Nung se odihnea la umbra unui copac, în timp ce unul dintre servitorii săi fierbea apă pentru băut. În momentul în care câteva frunze din copac au căzut în apa care fierbea, gustul a fost complet schimbat. Arborele purta numele Camellia sinensis, iar rezultatul a fost prima formă de ceai, aşa cum îl cunoaştem astăzi.

În zilele noastre, în funcţie de modul de prelucrare, ceaiul poate cunoaşte o mulţime de varietăţi - verde, galben, negru, alb sau oolong, un tip de ceai chinezesc rezultat dintr-un proces care presupune umezirea plantei şi oxidarea ei sub soarele fierbinte înainte de a fi culeasă. La baza de ceai se pot adăuga nenumărate fructe, flori sau condimente şi abia aici începe originalitatea în pregătirea licorii, dând naştere miilor de varietăţi.

„Este imposibil ca o persoană să nu găsească un ceai preferat sau, la fel cum se întâmplă cu parfumurile personalizate, o combinaţie unică ce o caracterizează. Sunt necesare trei ingrediente: timp, răbare şi interes pentru această lume a ceaiului“, spune Daniela Slave, business manager la Bohemia Tea House din Bucu­reşti, o ceainărie cochetă, aşezată aproape de parcul Cişmigiu.

În general, se recomandă ca ceaiul să fie consumat exact aşa cum este preparat, fără îndulcitori. Pentru cine nu se poate abţine însă, există mierea de salcâm, singurul tip de miere care nu modifică în niciun fel gustul ceaiului. Ceaiul negru poate fi însoţit de puţin lapte, aşa cum fac englezii cu Earl Grey - ceaiul cu aromă de bergamotă italienească sau franţuzească, sau cu English Breakfast - un amestec de ceaiuri din Sri Lanka, Assam (India) sau Kenya.

După apă, ceaiul este cea mai consumată băutură la nivel mondial, iar în esenţă, modurile de preparare sunt şi astăzi aceleaşi ca în urmă cu mii de ani. Se lasă la infuzat o anumită perioadă de timp, într-o apă cu o anumită temperatură.

„Un ceai «premium» va avea frunzele integrale, care, în funcţie de metoda de prelucrare, pot să fie rulate în diverse forme ce se deschid după infuzare. Cu cât ceaiul este din bucăţi mai mari, cu atât este de o calitate mai bună. Infuzarea face o diferenţă majoră între un ceai adevărat şi o experienţă neplăcută. Fiecare tip de ceai are un timp şi o temperatură de infuzare, care, dacă sunt depăşite, fac ceaiul să fie amar şi nu tocmai gustos“, spune Daniela Slave.

În afară de infuzarea corectă, sunt la fel de importante calitatea apei şi materialul din care este făcut ceainicul, recomandate fiind cele din porţelan, ceramică sau fontă. Gustul unui ceai perfect este influenţat şi de momentul recoltării, specialiştii ţinând cont chiar şi de fazele Lunii. Oolong are cel mai lung proces de fermentare şi este produs în întregime manual. E adevărat că oolong e cuceritor şi pentru că, se spune, este o metodă eficientă pentru combaterea îmbătrânirii tenului.

„O altă aromă exclusivistă este cea a ceaiului Silver Tips Imperial, vândut în India cu 400 de dolari pe kilogram. Ceaiul este cultivat în ferme speciale şi se recoltează în acele zile ale lunii când e Lună plină. Ceaiul a preluat denumirea Silver deoarece frunzele au culoare argintie. Vorbim despre o categorie de ceaiuri atât de exclusivistă, încât cu greu poţi ajunge la ea. Există ceaiuri, precum cel de muguri galbeni, care se vând doar în Singapore“, spune Oana Mol­dovan, manager al ceainăriei Infinitea din Bucureşti, care preferă să se prezinte drept gazdă mai mult decât manager. La fel precum gazdele care îşi invită musafirii în sufragerie, evident, la o ceaşcă de ceai.

În lumea ceaiului, există licitaţii care pot urca preţul unor asemenea plante şi până la un milion de dolari kilogramul. O astfel de poveste a făcut şi subiectul cărţii „Million dollar cup of tea“ (Ceaşca de ceai de un milion de dolari - trad.), transpunerea unei experienţe antreprenoriale a unei echipe formate din mamă şi fiică. Cele două au pus bazele unui business născut din pasiunea tinerei, care a descoperit, în Himalaya, chai - un tip de plantă folosit pentru prepararea ceaiului. Împreună cu mama ei, a dus băutura pe piaţa din America şi au fondat un business pe care l-au vândut, peste mai puţin de zece ani, cu 75 de milioane de dolari.

Iar universul ceaiului - una dintre cele mai versatile băuturi - are mult mai multe poveşti fascinante în spate. La fel ca în cazul vinului sau al cafelei, există degustători de ceai (somelieri), care pot distinge până la 1.500 de varietăţi ale acestei băuturi. Sebastian Michaelis, somelierul producătorului britanic de ceai Tetley - al doilea cel mai mare brand de ceaiuri vândute sub formă de plicuri, a degustat în zece ani peste 300.000 de tipuri de ceai din jurul lumii. Performanţa sa în recunoaşterea lor i-a făcut pe managerii Tetley să facă o investiţie inedită, asigurând limba degustătorului şef pentru 1,5 milioane de dolari. Într-o lume a ceaiului, cu atât de multe faţete, oamenii - în special românii - au învăţat în ultimii ani că această băutură nu e doar remediul pentru răceală sau o metodă de a se încălzi când afară temperaturile scad, ci e mai mult decât atât. Astfel, interesul pentru a gusta ceaiuri aromate şi relaxante este tot mai profund exersat.

„Ceaiul poate fi savurat tot timpul anului, chiar şi vara, când poate fi preparat în varianta rece, cu gheaţă. Noi avem câteva reţete în care îl amestecăm cu îngheţată, iar rezultatul este delicios. De asemenea, putem să folosim ceaiul pentru a prepara latte-uri, punch-uri, groguri (tip de băutură alcoolică - n. red.) sau pentru a pregăti prăjituri, biscuiţi sau brioşe“, spune Daniela Slave, de la Bohemia Tea House.

Cookies cu matcha (pudră obţinută din frunze de ceai verde) şi fistic, cookies cu ceai negru şi ciocolată se regăsesc şi în meniul Infinitea. Tot acolo, ceaiul s-a strecurat şi în dressingurile pentru salate sau în preparatele culinare precum supa de morcovi, ghimbir şi lapte de cocos, în al cărei proces de pregătire se foloseşte infuzie de rooibos (ceai din Africa de Sud), în loc de apă.

„Aşadar, infinite sunt căile ceaiului“, sintetizează Oana Moldovan, gazda de la Infinitea.

Odată ce tot mai mulţi descoperă secretele ceaiului, această licoare - parfumată cu măiestrie de cei care ştiu s-o prepare - „concurează“ îndeaproape cu cafeaua, o altă vedetă în preferinţele noilor generaţii. Ambele vin la pachet cu o experienţă, însă, dacă în cafea stau energia şi impulsul necesar pentru a începe o zi, în ceai stau alinarea şi liniştea infinită. Ca o picătură străvezie de ceai.