Renumitul poet rus Evgheni Evtuşenko se află, în aceste zile, în România, pentru a-şi lansa prima antologie românească a poemelor sale, “Mierea tîrzie“, apărută la Editura CD Press. Prima lansare oficială a cărţii a avut loc, duminică, la librăria “Mircea Eliade“ din Mangalia, unde Evtuşenko a primit Medalia de onoare a municipiului şi a recitat cîteva dintre cele mai frumoase poeme ale sale în stilul care l-a făcut celebru în întreaga lume. În vîrstă de 73 de ani, poetul rus de notorietate mondială este autorul a peste 50 de volume de poezie şi proză care au fost traduse în 72 de limbi.

"Mierea tîrzie", în traducerea lui Ştefan Dimitriu, este cea dintîi antologie românească a celor mai frumoase poeme ale lui Evtuşenko. Singura carte apărută pînă acum în România sub semnătura sa era romanul "Dulce ţinut al poamelor“, apărut la Editura Minerva, în anul 1983, şi reeditat la Editura Universul, în 1989. Volumul nou-apărut este o selecţie concisă din ampla operă poetică a lui Evtuşenko şi oferă cititorului român o imagine reprezentativă a unuia dintre cei mai de seamă poeţi ruşi conteporani, precum şi a epocii pe care a trăit-o. Versurile sale, scrise mereu cu aceeaşi dăruire şi originalitate, sînt presărate cu aluzii literare, aliteraţii, onomatopee, o lirică surprinzătoare, care fascinează cititorii şi ascultătorii de pretutindeni de mai bine de patru decenii.

Evgheni Evtuşenko este, probabil, cel mai cunoscut poet rus al generaţiei post-staliniste. Poemele sale de început denotă o puternică influenţă din poezia lui Maiakovski, dar prin 1955 a devenit portavocea noii generaţii de poeţi. Acesta s-a născut în 1933, la Zima, în regiunea Irkutsk, ca descendent al unei familii de ucraineni deportaţi în Siberia. Din anul 1944, Evtuşenko s-a mutat, împreună cu mama sa, la Moscova, unde a studiat, între 1951 şi 1954, la Institutul pentru Literatură "Maxim Gorki". În plus, pînă în 1948, şi-a însoţit tatăl într-o expediţie geologică în Kazahstan, iar în 1950, l-a urmat în Altai. Primul său poem narativ important, "Staţia Zima", a fost publicat în anul 1956, dar a cîştigat o faimă internaţională cu "Babi Yar", în care denunţă ororile naziştilor, dar, în acelaşi timp, îşi critică propria ţară pentru faptul că ar fi uitat mesajul "Internaţionalei". În prezent, distins cu numeroase premii în întreaga lume, poetul îşi împarte timpul între Rusia şi Statele Unite ale Americii, unde predă la Qeens College, în New York, şi la Universitatea Tulsa din Okhlahoma.

Aşa cum a declarat la Mangalia, România a fost prima ţară străina pe care Evtuşenko a vizitat-o, la începutul anilor ‘60. Vizibil emoţionat de reîntoarcerea sa pe teritoriu românesc, după o absenţă de nu mai puţin de 46 de ani, “fiul rătăcitor“, cum însuşi s-a definit Evtuşenko, a pledat pentru importanţa poeziei în societatea contemporană şi a declarat în exclusivitate pentru cotidianul “Telegraf“: “În opinia mea, poezia este importantă în anumite momente ale istoriei, în momente de restrişte, cînd oamenii înţeleg de ce au nevoie de poezie. Aşa că, după părerea mea, toate ziarele din din România, Rusia sau din alte ţări trebuie să-şi folosească influenţa pentru a publica, din cînd în cînd, poezie. Şi nu neapărat dacă poemele respective sînt dedicate situaţiei actuale din politică. Desigur, este bine să acorde atenţie şi unor creaţii inspirate din politica momentului, dar, în acelaşi timp, tot în opinia mea, în anumite ţări, precum România, trebuie să se acorde atenţie şi altor genuri de poeme dedicate dragostei, naturii - acestea ar constitui, de asemenea, evenimente de importanţă naţională, care merită să fie publicate“.