Reprezentanţii Federaţiei Solidaritatea Sanitară din România (FSSR) trag un nou semnal de alarmă vizavi de migraţia masivă a cadrelor medicale. „Intenţia clară de migraţie, urmată de demersuri în acest sens, se menţine, de aproximativ şapte ani, între 12 şi 14% din totalul salariaţilor din Sănătate. Circa 40% dintre salariaţii din Sănătate iau în considerare posibilitatea plecării în alte state”, se arată într-un comunicat al FSSR. De asemenea, FSSR susţine că plecarea cadrelor medicale are drept principale efecte asupra celor rămaşi sporirea sarcinilor de serviciu şi prelungirea programului de lucru, accentuate de blocarea angajărilor în sistemul sanitar, fără ca acestea să fie dublate de creşterea proporţională a veniturilor. „Circa 84% din salariaţi reclamă deficit de personal la locul de muncă. Peste 56% dintre salariaţi indică un nivel mare şi foarte mare de stres la locul de muncă. Riscul de îmbolnăviri profesionale se situează pe primele locuri între factorii care afectează calitatea vieţii profesionale, fiind indicat de peste 60% dintre respondenţi. Circa 82% dintre salariaţi sunt nemulţumiţi faţă de salariul pe care-l au; 30% dintre ei indică un nivel foarte mare al insatisfacţiei. Grija faţă de pacienţi ocupă primul loc în opţiunile salariaţilor”, se mai arată în comunicatul federaţiei. Reprezentanţii FSSR spun că informaţiile date publicităţii sunt doar câteva date ale studiului privind nevoile specifice de consiliere şi orientare profesională ale salariaţilor din Sănătate. În opinia Federaţiei, singura posibilitate de remediere urgentă a situaţiei, atât în ceea ce priveşte situaţia salariaţilor, cât şi cea a pacienţilor, poate fi deschisă doar de o reformă a sistemului de finanţare a Sănătăţii care să aibă drept rezultat o creştere semnificativă a resurselor financiare alocate unităţilor sanitare. În acest sens, creşterea salariilor în sistemul sanitar depinde de câţiva paşi esenţiali de reformă a sistemului, respectiv: creşterea încasărilor la bugetul asigurărilor sociale de sănătate; asumarea cheltuielilor sociale de sănătate de către stat, la nivelul de cost al acestora şi nu prin intermediul unei asigurări, plătită la nivelul minim al cotizaţiei, aşa cum se practică în acest moment; stabilirea pachetului de bază de servicii medicale luând în considerare costurile de piaţă ale acestora - ca nivelul de servicii medicale ce poate fi asigurat în mod real populaţiei în baza resurselor colectate; introducerea asigurărilor complementare, în condiţiile unui nivel de deductibilitate cât mai ridicat.