Pentru Mihaela Burlacu, anul 2011 a început sub semnul creaţiei, sensibila autoare de carte pregătind un nou volum de proză, al cincilea din cariera sa de slujitor al literelor. „Este o carte de proză ce cuprinde nuvele, schiţe, povestirile premiate în cadrul competiţiei literare desfăşurată în Liban, cu cele două povestiri: „Ploaia” şi „Cea mai fericită femeie din lume”, pe care le voi publica bilingv. Una din nuvele o voi dedica Filarmonicii constănţene, care m-a şi inspirat”, a mărturisit Mihaela Burlacu.

Proza sa este impregnată de sensibilitate, crezul său artistic izvorând dintr-un raport de sinceritate cu sine însăşi. Fără să facă apel la metafore şocante sau la scenarii care depăşesc bunul simţ, autoarea câştigă în faţa publicului tocmai prin sinceritatea şi decenţa scriiturii sale, poveştile eroinelor sale fiind ancorate într-o realitate uneori confuză. „Decenţa scrierii mele cred că se trage din influenţa pozitivă a mentalităţii ca om, datorită încercărilor vieţii şi datorită felului în care am fost croită. Îmi vin în minte cuvintele lui Marin Preda dintr-un interviu, perfect aplicabil prozei mele: „Adevărate sunt sentimentele. Ficţiuni sunt împrejurările”. Toate fac pledoarie pentru echilibru, cinste, regăsire de sine, raţiune şi demnitate”, este de părere Mihaela Burlacu.

De formaţie economist, Mihaela Burlacu şi-a pus semnătura, din 2006, pe patru volume distincte: „Te iubesc, e prea puţin”, „Rugaţi-vă pentru îngerii ascunşi”, „Decalogul tăcerilor albastre” şi „O vară de necuprins”. De altfel, primul volum - tot proză scurtă, la fel ca şi viitorul - a fost distins cu Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Dobrogea. La acest premiu se adaugă şi alte două distincţii: Premiul special al revistei culturale „Fereastra”, obţinut la Festivalul Naţional „Agata Grigorescu Bacovia” şi Premiul Internaţional de Creaţie „Naji Naaman” din Liban. Mihaela Burlacu este şi membru al Clubului Artelor „Solteris” din Mangalia, dar şi al Asociaţiei Scriitorilor de Limba Română din Quebec, Canada.