Mitizat şi contestat

Biblioteca Judeţeană „Ioan N. Roman” celebrează, prin două expoziţii de carte, personalitatea marelui poet naţional Mihai Eminescu, de la a cărui naştere se împlinesc, pe 15 ianuarie, 160 de ani.

„Pivot al spiritualităţii naţionale”, cum îl numeşte prof. univ. dr. Grigore Georgiu, Mihai Eminescu ocupă un loc central în cultura română. George Călinescu l-a numit „poetul nepereche”, Constantin Noica a văzut în el „omul deplin al culturii române”, iar Nicolae Iorga l-a socotit „expresia integrală a sufletului românesc”. Exegeţi şi interpreţi ai operei sale literare, publiciste şi filosofice au văzut în Eminescu „sinteza modernă a spiritului naţional”, iar creaţia sa continuă, după atâta timp, să suscite interes, fiind supusă mereu unor noi interpretări, din diverse unghiuri de abordare.

„Dincolo de poncife şi metafore discutabile, mitizat şi demitizat, Mihai Eminescu rămâne cel mai cunoscut scriitor român şi, precum el însuşi afirma, ’a fost, este şi va fi’. Mulţi poeţi autohtoni îi mai iau încă şi azi poezia drept model artistic, sicofanţi zburliţi îi reclamă estetica în faţa tribunalului postmodernismului, oratori de diferite calibre îi modulează versurile în registre juste ori distonante. Fără doar şi poate, trecerea prin lume şi creaţia lui Eminescu sunt obiectul celei mai ample şi importante exegeze româneşti, ’Omul din scrisori’ de Dan C. Mihăilescu, apărută anul trecut, fiind cea mai recentă aplecare critică asupra lui Eminescu”, apreciază bibliograful Ionel Alexe.

„Poesii”, ediţie princeps

Expoziţiile de carte găzduite de Biblioteca Judeţeană Constanţa, la parter şi la etajul I, sunt realizate de serviciul „Comunicarea colecţiilor” şi de „Secţia pentru copii” ale Bibliotecii Judeţene Constanţa, responsabili cu realizarea acestora fiind şeful de secţie Gelu Culicea şi bibliotecara Viorica Onisiu. Puţini cititori ştiu că instituţia de cultură de la malul mării deţine ediţia princeps a primei cărţi de poezii eminesciene, volumul „Poesii” îngrijit de Titu Maiorescu şi publicat de Editura Librăriei Socecu, valoroasele volume călinesciene „Viaţa lui Mihai Eminescu” (1932) şi „Opera lui Mihai Eminescu” (1935-1936), ambele apărute la editura Cultura Naţională, dar şi manuscrisele eminesciene facsimilate în 24 de volume şi publicate recent de Academia Română, sub coordonarea criticului Eugen Simion.

Din păcate, poetul naţional şi universal este prost înţeles în zilele noastre, iar tănâra generaţie îl contestă, din superficialitate şi ignoranţă. Bibliograful Ionel Alexe surprinde foarte bine această stare de fapt: „Mihai Eminescu este din nefericire celebru - şi el - în sensul enunţat de Gabriel Liiceanu acum câţiva ani în articolul ’Epistolă către un prieten’: stă în mintea noastră la un loc cu propria lui caricatură. Argumente? Din lucrările de la examenul de bacalaureat al elevilor noştri, ştim că Eminescu a scris poezia ’Luceafărul’ fiindcă i s-a părut că-i mai strălucitor decât alţi aştri. Primim totodată informaţia că dintre cele cinci scrisori (trimise de Eminescu profesorilor de istorie), cea mai valoroasă e a III-a, în care poetul povesteşte bătălia de la Rovinari. Tot acolo citim că ’a cam murit’ de foame toată viaţa şi că era trist din cauza bişniţei din vremea lui, iar pentru că a scris un basm cult, ‘Harap Alb’, aflăm că era un om cult. Despre tatăl lui Mihai, Gheorghe Eminovici, aflăm că era cămilar”.