Drepturile a milioane de imigranţi şi refugiaţi, care au fugit de conflicte şi de persecuţii sau care şi-au părăsit ţara în căutarea unui loc de muncă şi a unei vieţi mai bune, au fost încălcate în întreaga lume de către guverne preocupate înainte de toate de apărarea frontierelor, a estimat Amnesty International în raportul său privind drepturile omului în lume, publicat ieri. Amnesty a insistat în special asupra conflictului din Siria unde, în opinia sa, „încă un an a fost pierdut pentru poporul sirian”. Sunt reliefate condiţiile groaznice în care trăiesc refugiaţii sirieni în taberele instalate la graniţele cu Iordania, Turcia şi Liban. Patru milioane de persoane sunt strămutate în interiorul ţării, 1,5 milioane de refugiaţi şi un sfert dintre sirieni au fost deja alungaţi din regiunile în care trăiesc.

VALOARE SIMBOLICĂ Organizaţia nu are cuvinte de laudă la adresa UE, care ia măsuri de control la frontiere ce pun în pericol viaţa imigranţilor şi a solicitanţilor de azil şi nu garantează siguranţa celor care fug de conflicte şi persecuţii. UE a câştigat Premiul Nobel pentru Pace, dar nu a reuşit să garanteze siguranţă şi adăpost de bază pentru cele şase milioane de cetăţeni romi ai săi. Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), pentru multă vreme „bijuteria coroanei” în cadrul sistemului european de apărare a drepturilor omului, a continuat să fie subminată de refuzul anumitor state membre de a-i pune în aplicare deciziile şi de tentative de a-i reduce autoritatea. Într-o decizie simbolică, CEDO a decis că Guvernul din Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei se face responsabil de dispariţia şi torturarea lui Khaled el-Masri după ce acesta a fost răpit de CIA la Skopje în 2003. În septembrie 2012, Curtea italiană de Casaţie a confirmat condamnarea a 23 de foşti ofiţeri CIA pentru răpirea şi predarea suspectului egiptean de terorism Osama Moustafa Hassan Nasr la Milano. Totuşi, în majoritatea cazurilor, responsabilitatea pentru crimele comise în Europa în legătură cu programul de transferuri de suspecţi de terorism al SUA a fost neclară, în condiţiile în care statele vizate continuă să tergiverseze anchetele şi să nege orice implicare în încălcări ale drepturilor omului.

Drepturile civile şi politice au fost ameninţate şi de-a lungul spaţiului ex-sovietic. Restricţionările şi limitările post-2011 au continuat în Belarus, iar în Azerbaidjan foşti deţinuţi politici au fost eliberaţi numai pentru a fi înlocuiţi cu alţii noi. În Rusia, un nou val de legi represive au sporit capacitatea statului de a reprima protestele, indivizii şi organizaţiile. Fostele state sovietice au recurs la diverse forme de presiune asupra vocilor critice: ameninţări anonime, campanii de intimidare cu referiri la droguri sau evaziune fiscală. Turcia a continuat să îşi mărească influenţa în calitate de actor regional, fără a înregistra însă progres semnificativ în ceea ce priveşte respectarea drepturilor omului pe plan intern, unde mii de persoane se află în închisoare în urma unor procese incorecte, după ce le-a fost încălcat dreptul la libera exprimare. În fine, Ungaria le-a permis unor grupări de extremă-dreapta să mărşăluiască prin cartiere populate de etnici romi, care nu au ezitat să recurgă la abuzuri rasiste şi au aruncat cu pietre în locuitori.